Lui Ionuț îi plac foarte mult detaliile de la computer, calculatorul și tehnica în general. Asta vede copilul zilnic, ce poate să-l atragă mai mult?

 

Pentru a-i satisface nevoia de joacă și de a fi în rând cu părinții are deja telefon jucărie și vreo 2 mouse-uri vechi care nu mai funcționează. Foarte abil, el deja le ține corect, cu degetul arătător pe rotila din mijloc

;)

 

De la o vreme, se furișează între scaunul de la masa de lucru și masă pentru a ajunge măcar cu un degețel pe vre-un buton de la calculator sau pe mouse-ul acestuia. Azi, fiind la balcon, găsesc un mouse de-al lui și i-l dau ca să se joace. Îl înșfacă rapid și tiulea în cameră. Mă duc după el să văd ce are de gând să facă. Șmecherașul se strecoară ușor între scaun și masă, își urcă mouse-ul “ieșit la pensie” pe masă și începe să lucreze cu el ca și când ar fi în perfectă funcționalitate. Vedeți bine, el lucra la calculator, cu propriul mouse!

:d

 

Ingeniozitatea continuă să ne lase fără grai. După ce i-am scos bateriile de la o mașină de poliție care urla de trezea două etaje în sus în jos, Ionel vine într-una să mă roage să-i scot capacul (este la etapa când îi place mult să scoată și să pună capace, să deschidă și să închidă cutii). Ieri, în timp ce se juca cu niște pixuri, le-a scos capacele și le-a așezat frumos pe post de baterii la mașinuța de poliție, doar că nu a mers – sărmana mașină s-a pomenit ca și păpușa cu o piatră în loc de inimă (din povestea de seară a copilăriei mele) și nu a cântat.

 

Sper ca și copilul meu să aibă amintiri frumoase despre poveștile copilăriei sale.