costum matineu

Dilema costumului de Matineu: Pitic albastru sau Pitic roșu!

22 decembrie 2015 | 65 afisări | 0 comentarii

Nu ne plac măștile, mai cu seamă în viața de zi cu zi, în viața socială și politică – preferăm sinceritatea dată pe față și autenticitatea, pentru că așa e firesc. Totuși, există momente când e bine să porți o mască: poate pentru a ascunde ceva (un cucui de exemplu), sau pentru a intra în pielea cuiva. La propriu sau la figurat, e greu să iei decizia de a purta o mască și de a o alege, mai cu seamă în al doilea caz.

Nu ne plac măștile, mai cu seamă în viața de zi cu zi, în viața socială și politică – preferăm sinceritatea dată pe față și autenticitatea, pentru că așa e firesc. Totuși, există momente când e bine să porți o mască: poate pentru a ascunde ceva (un cucui de exemplu), sau pentru a intra în pielea cuiva. La propriu sau la figurat, e greu să iei decizia de a purta o mască și de a o alege, mai cu seamă în al doilea caz.

Anul trecut, la primul matineu de la grădinița unde merge Ionuț, fiul mai mare, copiii (și părinții) au avut libertate în a alege ce mască să poarte la matineul de Crăciun. L-am întrebat de Ionel, care nu avea nici trei ani și el mi-a zis că vrea să fie Spider. Am umblat vreo 3 zile până am găsit un costum de Spider pentru vârsta lui, deși oricum era cam măricel. L-am procurat (era foarte ieftin, dar și de foarte proastă calitate) și copilul a fost încântat să fie cine a vrut să fie.

 

Anul acesta, pentru că sunt deja mai mari, Ionuț și colegii lui fac scenete, întră în roluri mai complicate și abordează personaje foarte diverse. Educatoarea ne anunță dăunăzi că odrasla noastră trebuie să fie Pitic. Ca să îl pregătim pentru serbare am decis să îi punem imagini video de la cea de anul trecut. Copilul ține una și bună că el tot Spider vrea să fie (ca alegătorul, nu schimbă partidul cu una cu două). Deci marea mea dilemă în două zile cate mai sunt pănă la matineu este să îl ocnving că el trebuie să fie Pitic. E ca și cum ai spune unui comunist că el trebuie să fie democrat – deși se pare că nu e tocmai atât de dificil.

 

Ieri i-am explicat de câteva ori de ce el trebuie să fie Pitic și că el va fi cel mai fain Pitic din grădiniță. I-am zis că îi dau cămașă națională și ce mai vrea el numai să îmbrace costumul cela. Acuma, vezi bine, îmi pune feciorul condiția: „Bine mamă, numai că eu voi fi doar un pitic roșu! Ai înțeles? Doar roșu!”. Și ce credeți, astăzi la vederea costumelor, copilul alege pe cel albastru. Ap să zici că nu-i din Republica Moldova!

 

Așteptăm dimineața de 24.12… deși oricum la carnavalul lor nu avem ce căuta.

vezi mai mult vezi mai puţin

ionutz

Șmecheriile abia încep

6 iunie 2013 | 478 afisări | 0 comentarii

Lui Ionuț îi plac foarte mult detaliile de la computer, calculatorul și tehnica în general. Asta vede copilul zilnic, ce poate să-l atragă mai mult?  

Lui Ionuț îi plac foarte mult detaliile de la computer, calculatorul și tehnica în general. Asta vede copilul zilnic, ce poate să-l atragă mai mult?

 

Pentru a-i satisface nevoia de joacă și de a fi în rând cu părinții are deja telefon jucărie și vreo 2 mouse-uri vechi care nu mai funcționează. Foarte abil, el deja le ține corect, cu degetul arătător pe rotila din mijloc

;)

 

De la o vreme, se furișează între scaunul de la masa de lucru și masă pentru a ajunge măcar cu un degețel pe vre-un buton de la calculator sau pe mouse-ul acestuia. Azi, fiind la balcon, găsesc un mouse de-al lui și i-l dau ca să se joace. Îl înșfacă rapid și tiulea în cameră. Mă duc după el să văd ce are de gând să facă. Șmecherașul se strecoară ușor între scaun și masă, își urcă mouse-ul “ieșit la pensie” pe masă și începe să lucreze cu el ca și când ar fi în perfectă funcționalitate. Vedeți bine, el lucra la calculator, cu propriul mouse!

:d

 

Ingeniozitatea continuă să ne lase fără grai. După ce i-am scos bateriile de la o mașină de poliție care urla de trezea două etaje în sus în jos, Ionel vine într-una să mă roage să-i scot capacul (este la etapa când îi place mult să scoată și să pună capace, să deschidă și să închidă cutii). Ieri, în timp ce se juca cu niște pixuri, le-a scos capacele și le-a așezat frumos pe post de baterii la mașinuța de poliție, doar că nu a mers – sărmana mașină s-a pomenit ca și păpușa cu o piatră în loc de inimă (din povestea de seară a copilăriei mele) și nu a cântat.

 

Sper ca și copilul meu să aibă amintiri frumoase despre poveștile copilăriei sale.

vezi mai mult vezi mai puţin

Bobul de soare

29 martie 2012 | 181 afisări | 0 comentarii

Stăteam acum și mă gândeam numai cum n-am încercat să-mi dezmierd odorul în primele sale luni de viață… e probabil cazul fiecărui părinte. Da iata „bob de soare” încă nu i-am zis. Poate pentru că el s-a născut iarna, pe cel mai mare ger și era mai curând „fulgușor”. Iepuraș, ce-i drept, a fost!

Stăteam acum și mă gândeam numai cum n-am încercat să-mi dezmierd odorul în primele sale luni de viață… e probabil cazul fiecărui părinte. Da iata „bob de soare” încă nu i-am zis. Poate pentru că el s-a născut iarna, pe cel mai mare ger și era mai curând „fulgușor”. Iepuraș, ce-i drept, a fost!

I-a zis astfel și un suflet bun și mare care i-a dăruit lui Ionuț un dar mai neobișnuit – o poveste.

„Iepuraşul Blănuţă tremură de frig, îi dârdâie dinţii, i se încreţeşte blăniţa, dar nu are de gând să-şi facă focul în sobă.

- Nu! zice el. Până la Crăciun nu scot un vreasc din şopron!

Treaba e că de când în Codru vulpoiul Zuh e stăpân, nici un trăitor al pădurii nu are voie să ridice o aşchie fără să plătească. Imediat apare Zuh strigând: Banul! Altfel te înfulec! Şi cine ar vrea să fie mâncat, uite aşa, pentru o aşchie sau o vărguţă?

Blănuţă a pregătit ceva de foc din propria sa grădină, a cumpărat de la Zuh câteva lemne, de mai mult nu are parale şi cu aceste mici rezerve se gândeşte să iasă din iarnă. Totul e bine pus la cale. Primul foc îl va face la Crăciun. Mai apoi, în fiecare zi, în dependenţă de frigul de afară, va arde câte o grămăjoară mică de vreascuri. Doar aşa, ca să nu îngheţe. În rest Blănuţă, are propria sa metodă de luptă cu gerul. Pentru el gerul e un balaur cu multe capete, pe care le va reteza asemeni lui Făt Frumos: unul câte unul. Până-n primăvară precis că le taie pe toate.

La început, în apriga sa luptă cu frigul, iepuraşul îşi încalţă pe fiecare lăbuţă câte un ciorăpior gros de lână. Trupul şi-l înveleşte într-o haină căptuşită cu blană, pe cap îşi îndeasă căciula şi aşa bine echipat – ţuşti sub plapumă.

-         Aha! Frig nesuferit, strigă Blănuţă acoperit până peste cap, încearcă acum să mă tragi de aici! Să vedem cine e mai voinic!… ”

Povestea continuă aici, în lumea poveștilor, a fabulelor, a poeziilor și a ghicitorilor pentru copii. Un site care i-ar fi de folos oricărui părinte, mai mult sau mai puțin inspirat, cu mia multe ori mai puține amintiri legate de snoave și alte rime pentru micuți.

Citiți povestea până la capăt copiilor voștri, ca să se încălzească la pieptul părinților. Citiți-o și voi, cei care nu aveți bebeluși și căutați în viață… „bobul de soare”.

Mulțumim foarte mult pentru cadou lui Radu și Emiliei Plugaru. Ionel e gata să se împartă plăcerea poveștii cu toți copilașii ce vor citi sau asculta „bobul de soare”.

P.S. Dezmierdarea nu e ceva atât de simplu, uneori se poate transforma într-un pseudonim pentru toată viața, așa ca fiți atenți cum vă numiți copilașii.

Sursa: povești-pentru-copii.com

vezi mai mult vezi mai puţin

Drumul numelui de MAMĂ

24 februarie 2012 | 718 afisări | 6 comentarii

Lumea așteaptă să scriu despre maternitate, însă noul statut nu mă lasă uneori nici să mă uit în oglindă. Ei bine, printre un scutec schimbat și un alăptat – poftim o povestioară despre cât e de interesant să naști în Modova – țara fără mănuși sterile în sala de naștere și despre cât de frumos este să te simți dătătoare de viață, bucurie și speranță!

Lumea așteaptă să scriu despre maternitate, însă noul statut nu mă lasă uneori nici să mă uit în oglindă. Ei bine, printre un scutec schimbat și un alăptat – poftim o povestioară despre cât e de interesant să naști în Modova – țara fără mănuși sterile în sala de naștere și despre cât de frumos este să te simți dătătoare de viață, bucurie și speranță!

Toată lumea mă întreba și mă întreabă cum a fost nașterea… Întrebați-mă cum a fost travaliul – acesta este mult mai greu decât nașterea – mai ales că a durat peste 24 de ore. Un mare noroc pe mine și un mare mulțumesc soțului meu care a fost mereu alaturi de mine, pe tot parcursul travaliului și, inclusiv la naștere – fără el nu știu ce aș fi făcut, nu știu cum m-aș fi descurcat. Luați-vă soțul, sora, mama sau cea mai bună prietenă ca să vă fie alături în aceste momente, aveți nevoie într-adevăr de un umăr care să vă ajute, de o persoană care să vă sprijine și să vă încurajeze.

Am discutat înainte de naștere cu foarte multe mamici, am avut parte de cea mai apropiată experiență maternală în cazul surorii mele – eram pregătită și foarte pregătită de marele moment. Aveam o listă întreagă de lucruri pe care trebuia să le am la naștere cu mine. Am cumpărat totul – de la verde de briliant și până la fiecare ațișoară cu care a fost învelit bebelușul – totuși ceva mi-a lipsit. MĂNUȘI STERILE! Încă nu mi-am revenit din acest șoc – în una dintre cele mai dotate săli de naștere, în unul dintre cele mai bune spitaluri din Chișinău (din sistemul de sănătate public) nu erau elementar – MĂNUȘI STERILE! Vedeți bine, și pe acestea trebuia să mi le procur în prealabil, ori, dacă nu era noapte – cu siguranță îmi trimiteau soțul imediat la farmacie ca să cumpere.

Ca de obicei, Moldova trebuie să se diferențieze printre experiențele europene, normale, legate de maternitate. Ori, acolo în occident, un singur medic îți curează sarcina și îți primește nașterea copilului – la noi e anapoda. Policlinica, un medic particular bun (că doar în unul și mai ales de la policlinică nu poți avea încredere) care țin la evidență sarcina, un cu totul alt medic ce îtți primește sarcina. Din start sunt deja 3. Fericirea constă în a te cunoaște în prealabil cu medicul la care vei naște – dar pot fi și cazuri în care ajungi la el pur întâmplător. Mă întreb, oare are aceeași atitudine ca și în primul caz?

Nu știu cine și la cine strigă, cine pe cine înjură și poreclește, nu știu ce experiențe au avut alte mămici, însă personalul din maternitate este totuși ok. Cele care sunt încăpățânate și nerăbdătoare sunt viitoarele mămici. Pe lângă faptul că acestea au nevoie de o foarte bună pregătire în prealabil, anume pentru a rezista procesului de naștere și travaliului, văd foarte necesară prezența unui psiholog în maternitate. Decât ar veni 100 de medici, care mai de care să-ți vadă situația postnatală, starea ta morală este mult mai importantă – de ea însă, nu se îngrijește nimeni. Dacă ai noroc de apropiați care să te susțină (Mulțumesc Domnului că mi i-a dat) – ești o norocoasă…

Spre final despre marea bucurie, partea cea mai pozitivă a acestei experiențe. Însuși faptul de a deveni mămică – senzația extraordinară de a te simți dătătoare de viață, de bucurie, de emoții pozitive, de speranță, etc. Atunci când îți vezi și simți pruncușorul pe piept – uiți de toate, atunci împlinirea atinge cele mai înalte cote. Nu vă fie frică – e minunat să nu dormi nopțile, să legăni, să alăptezi, să ai grijă de un suflețel care crește și înflorește pe zi ce trece, care este parte din tine și prin care îți vezi viața realizată.

P.S. Ca să scriu mai des la acestă temă, am un plan mare. E și foarte necesară această schimbare, chit că blogul respectiv este o oglindă a vieții mele. Sper mult la o nouă categorie – Maternity.

10 October 2012 15:56 Nadia Darie spune: Olga iti multumesc foarte mult. Succes pentru Planul Mare numit ,,mama,,! Nu ezita sa-mi comunici, poate in privat, daca crezi de cuviinta in privinta greselilor, m-as bucura. Doar ca uneori Internetul nu tine cont de ele ;)

10 October 2012 12:50 Olga spune: Nadia, vreau mai intai sa te felicit sincer pentru frumusetea si dulceata de baitel!!! Sa va fie sanatos si sa va bucurati de el!!!! Inca nu avem copii, dar ultimul timp am devenit foarte interesata de acest subiect... oricum va fi si aceasta mare bucurie in viata noastra curand:) Acum, sper sa nu te supari pe mine, ti-o zic fara rautate si intentii rele, am citit cateva articole, ideile sunt foarte interesante si subiectele demne de abordat... insa am intalnit cam multe "greselute gramaticale" :). Dar sper ca lucrezi asupra acestei probleme, tinand cont de faptul ca ai un blog foarte bun si sunt sigura ca ai si multi cititori, or asta implica responsabilitate din partea autorului. Am vrut doar sa-mi exprim opinia si sper sa fie de folos si de o natura constructivista! Mult succes si inca o data multa, multa sanatate voua si prunculetului vostru! Sa va aiba Dumnezeu in grija Sa !

27 February 2012 12:50 nadia spune: Un articol pe cit de sincer pe de atit de frumos, articol pe care-l gasesc destul de interesant atit pentru mamici cit si tatici. Vroiam sa mentionez ca prezenta unui psoholog, a unui asistent social in cadrul maternitatii este un fapt realizat, cel putin in institutia unde lucrez acum - spitalul Clinic Municipal Nr 1 (vis-a vis de Mall) dar si la Centrul Mamei si copului stiu ca sunt. Aici este angajat 1 psioholog si 1 asistent social, din pacate ele nu reusesc sa acopere volumul mare de persoane care au nevoie de asistenta psihologica sau sociala, de aceea ele sunt orientate mai mult catre grupurile de femei vulnerabile. Este evident ca se cere sa fie macar triplat nr lor... insa iaka na...bugetul nu le permite...iar psihologul/asistentul social actual lucreaza cu un salariu mizer, nici nu merita sa zic cit.... asta insa nu le face sa-si indeplineasca functiile cu onestitate. Si poate daca noi femeile ajunse in maternitate om cere consultatia lor...atunci poate administratiile vor vedea necesitatea si importanta numerica a lor.

26 February 2012 16:24 Nadia Darie spune: Multumesc mult pentru apreciere. Blogul este realizat de Eden Design http://edendesignagency.com/main/, precum e si indicat in josul paginii. Pe mine ma depaseste programarea. La ce ma pricep - fac, dar asta este prea mult. Sa stii ca despre noroc am mai scris, dar ma voi gindi la sugestia ta. Multumesc inca o data.

24 February 2012 19:23 caterina spune: salut Nadius, ai perfecta dreptate in ceia ce priveste situatia pshiologica, sincer eu si acum resimt depresia postnatala, ceea ce tine de conditiile si obiectele necesare nasterii, in lista pt maternitate nu este indicat sa ai manusi sterile, ei trebuie sa aiba si sapun lichid si manusi, cind am nascut ei au avut manusi... vreau sa ma laud si sa spun ca si sotul meu mi-a fost alaturi, prima jumate de travaliu, adica 5 degete, tu stii ce inseamna asta, a fost cu mine verisoara, apoi cind a fost mai dureros sotul, si tot el m-a ajutat si pe masa de nastere... si eu cred ca asta conteaza mult, deoarece tata se ataseaza mai mult de bebe cind vede cum apare pe lume...

24 February 2012 17:22 Nicu spune: Ei am rog, articolul asa pe-un 8. Mai tare m-a impresionat blogul tau. Bun design. Se vede ca ai muncit binisor la el, daca tu l-ai facut. Am sa intru din cand in cand sa vad ce mai psotez. Tias sugera sa scrii un articol despre gambling si betting. Serios ai avea un rating marisor. Eu dde exemplu ma ocup cu pariurile de vreoc ativa ani. Acum satu aici mai mult: pariuri sportive. Uite si tu, poate scrii ceva. Mi-ar face palcere!

vezi mai mult vezi mai puţin