Ufff... cumpărături

Nu mă voi avânta în laude mari la propria persoană pentru că, cred, încă nu veni momentul şi chiar nu e cazul meu în acest domeniu. Am să vă povestesc, totuşi experienţa mea de shopping care, cu siguranţă, se aseamănă cu cea a multor fete de seama mea.

Este o experianţă care te marchează întrega viaţă şi care îşi lasă urme adânci în mentalitatea şi conceptul tău de a face cumpărături de mai departe. Primele mele experienţe de shopping vin de pe când aveam vreo 6-7 ani, şi veneau, de cele mai multe ori, drept urmare a unei stringente necesităţi bi- sau trianuale de schimbare a garderobei. Factorii care influenţau acest proces, foarte aşteptat de mine, ca şi copil, erau bineînţeles creşterea mea fizică şi schimbarea anotimpurilor. Factorul care accelera procesul, de cele mai multe ori erau câteva şuvoaie zdravene de lacrimi, icnete în perna şi mornăieli interminabile pe capul acoperit şi aşa de tare multe griji al mamei.

Într-un final, venea şi ziua mult dorită! Paşte sau Crăciun?, nici nu stiu cum o pot numi…, dar era o zi tare importantă din viaţa mea, o dată pe care urma să o ţin minte până pe la următoarea escapadă de shopping ce avea sa se producă, uneori chiar vreo bucată bună de an! Doar că această bucurie nu ţinea prea mult…! De cum intram printre rândurile Pieţei, mi se tăia veselia de interzicerile mamei în a alege ceva doar pe placul meu şi de pişcăturile interminabile care înştiinţau că haina la care mă uit nu-i place ei sau nu e pentru vârsta mea. Doamne, şi ce de-a lacrimi se vărsau atunci…, şi ciţi alde mine mai erau pe-acolo…, şi ce jale era împrejur…

Dar asta încă era tare frumos pe lângă experienţa de care aveam parte dacă mergeam cu tata… pe lângă toate trebuia să mai şi alerg mereu din urma lui pentru că mergea foarte repede; două zile după aceasta mă dureau picioarele, ca şi cind aş fi parcurs Maratonul.

Mai existau în familia mea, ca şi în multe altele de pe la noi, Frumoasa tradiţie de a cumpara copiilor haine noi de Paşti! Ce mai rochiţe, ce mai ciorăpei… Da eu iarăşi eram discriminată…; eram mezina şi, de cele mai multe ori, trebuia să port ceea ce rămânea de la sora mea mai mare, ce mă mai enervam pe asta…! Cind voi fi mamă voi da hainele mici ale copiilor mei caselor de copii sau copiilor săraci, să nu poarte ei unul de la altul.

Crescând mai mare, începi să cauţi stiluri, accente, modele unice… Te pierzi  în atât de multe oferte, branduri şi magazine, că nu mai ştii ce e la moda, ce e cool, ce e învechit şi ce e demodat. Faci Shopping doar când ai o mare necesitate, şi nu din placere; faci Shopping doar cind cumperi haine, ceea ce aste total greşit – Shopping-ul e şi atunci când cumperi alte produse, spre exemplu alimente.

Ce mai vorbă lungă… bani să fie, că dorinţă şi timp o da Dumnezeu! Magazine vad că tot a dat destule, poate chiar cam scumpe şi cam multe pentru săraca Moldovă, dar o minunăţie de viză rezolvă totul şi în Europa e şi mai ieftin şi mai comod să faci cumpărături. Cu nădejdea la Dumnezeu şi la cadouri aşteptăm ziua de miine, salariul, ajutorul de la mama şi coletul din Italia, Grecia…