teoretic-ultim-sunat-p-2

În așteptarea DFȚPM-ului sau despre cât fac carte elevii din MD

30 mai 2013 | 115 afisări | 0 comentarii

Demult țin să-mi exprim umila părere despre sistemul educațional interesant al moldovenilor. Îmi aduc și acum aminte de profesoara mea de matematică (a 5-a – a 12-a), care niciodată nu ne dădea teme pentru vacanță („Vacanța e VACANȚĂ”,

Demult țin să-mi exprim umila părere despre sistemul educațional interesant al moldovenilor. Îmi aduc și acum aminte de profesoara mea de matematică (a 5-a – a 12-a), care niciodată nu ne dădea teme pentru vacanță („Vacanța e VACANȚĂ”, spunea Maria Gheorghevna – mare dreptate avea), însă ne ținea pe exerciții și probleme până în ultimul minut al ultimei lecții din an (era aproape unica, dar tot ne plăcea de ea).

 

De 1 mai copchiii Moldovei s-au zbânțuit cât a încăput în ei pe unde vrei și pe unde nu trebuie! Asta se întâmpla miercurea, la mijloc de săptămână, într-una dintre cele mai productive zile ale săptămânii… Cum credeți că au mers a doua zi la școală? Ce chef de studii și carte mai aveau? Cine naiba, în Europa mai dă liber de Ziua Muncii copiilor? (eu nici maturilor nu le-aș da, trebuie să muncească de ziua Muncii) Se mai cere o specificare, urmau două zile care precedau Paștele, zile în care absenteismul în școli, mai ales cele de la sate, atinge cote foarte înalte, și mai urma o săptămână de vacanță. Hai și despre asta.

 

Vacanță de Toamnă, vacanță de iarnă, vacanță de primăvară (măcar asta au integrat-o cu 8 martie de ceva vreme), vacanță de Paște… mai sunt sărbători? Nu văd logica a două vacanțe de o săptămână și mai bine într-un singur sezon (3 luni – 2,5 săptămâni = copii brambura). Ori facem carte, ori stăm în vacanță!

 

Săpămâna aceasta (27-31 mai) majoritatea elevilor pleacă de acasă și se întorc de la școală cu gențile bălălău sau cu pachețelul. Cărțile au fost predate încă săptămâna trecută, deși materialul a fost dat gata de unii profesori încă acum o lună, pe caiete s-a scris Z la ultima foaie, elevii merg în excursii… pe scurt, încă o săptămână de vacanță. Vine sfârșitul, cui i-i a învăța?

 

Sincer, eu nu știu dacă vreau să-mi dau copilul pe mâna acestui sistem. Camere la BAC? Copiii stresați? Logic! Dacă Ministerul îi ține numai în vacanțe, când să învețe, sărmanii copii? Acum nu ne rămâne decât să așteptăm DFȚPM – Defileul celor mai Fashion Ținute ale Puștoicelor din Moldova sau Ultimul Sunet, precum îi mai zic unii. Acolo se vede cel mai bine cum apreciază părinții reușita școlară a odraslelor lor (sugestie televiziunilor). Să aveți parte… de carte!

 

Sursa Foto: www.buletindecarei.ro

vezi mai mult vezi mai puţin

Perle de la sfârşitul caietului

19 ianuarie 2010 | 126 afisări | 4 comentarii

De prin caiet... adunate Fiecare dintre noi a avut, în liceu sau la facultate un professor preferat, iubit, multstimat, apreciat pentru tot ce făcea, chiar dacă făcea strâmb sau anapoda, oricum îl admirai. Aşa cum exista şi unul (sau poate mai mulţi) pe care nu-l sufereai deloc, la orele căruia îţi era silă să te duci sau de care te amuzai permanent. Iar dacă acesta nu a existat, înseamnă că ai trecut prin şcoală doar când se deconecta lumina şi se închidea Internet Café-ul, ai mers la facultate doar când găseai un ochi printre multele job-uri pe care le aveai (ai) şi pe la examene (ca să faci cunoştinţă cu profesorul). Pentru ceea ce am a-ţi aduce mai jos, dar şi pentru alte motive (dacă le găseşti) merită să mai treci pe la lecţii – cel puţin cunoşti ceva oameni noi (cu puţin success şi interesanţi), mai auzi nişte noutăţi (sociale), mai faci nişte notiţe – la SFÂRŞITUL CAIETULUI.

De prin caiet... adunate

Fiecare dintre noi a avut, în liceu sau la facultate un professor preferat, iubit, multstimat, apreciat pentru tot ce făcea, chiar dacă făcea strâmb sau anapoda, oricum îl admirai. Aşa cum exista şi unul (sau poate mai mulţi) pe care nu-l sufereai deloc, la orele căruia îţi era silă să te duci sau de care te amuzai permanent. Iar dacă acesta nu a existat, înseamnă că ai trecut prin şcoală doar când se deconecta lumina şi se închidea Internet Café-ul, ai mers la facultate doar când găseai un ochi printre multele job-uri pe care le aveai (ai) şi pe la examene (ca să faci cunoştinţă cu profesorul).

Pentru ceea ce am a-ţi aduce mai jos, dar şi pentru alte motive (dacă le găseşti) merită să mai treci pe la lecţii – cel puţin cunoşti ceva oameni noi (cu puţin success şi interesanţi), mai auzi nişte noutăţi (sociale), mai faci nişte notiţe – la SFÂRŞITUL CAIETULUI.

Acolo scrii de obicei lucruri compromiţătoare pentru profesori, mie însă îmi place să scriu lucruri hazlii, trăsnite. Pentru că am dat acum de unele şi le-am mai răscolit pe altele mai vechi, te invit şi pe tine să zâmbeşti. Eu am fost mai norocoasă, chiar am râs, pentru că le-am auzit din gura profesorilor mei:

  • Sună alarma dimineaţă!!! Ţin degetele în cruce şi mă rog: “Dă, Doamne să sune cineva…!, Dă, Doamne să sune cineva…!, Dă, Doamne să sune cineva…!…!”;
  • În fiecare dimineaţă mă uit în oglindă şi spun: “Nu ştiu cine eşti, dar dacă te machiez arăţi bine!”;
  • Profesorul: Ce zi e azi?   Elevul: Joi.  P.: Vine vara.
  • Te rog, nu-mi stricaţi dispoziţia, credeam că arăt bine pînă a ajunge la oglindă;
  • Eu nu am probleme, ele mă au pe mine;
  • Off…,Doamne… P: Nu… Pe mine mă cheamă Maria Potârniche;
  • Profesorul către elev: Fie voia ta, fie împărăţia ta;
  • Nu te uita la mine ca motanul din Shreck, numa… pălăria pe faţă;
  • Adu-mi, te rog, caieţelul tău sfânt şi pătrat;
  • Ce, ţi-ai pus vânătaie în paşaport? (te-ai măritat?);
  • Eu nu am 1,75m (un metro şaptezeci şi cinci) nici pe tocuri şi sărind;
  • După cum globul e modelul pământului, tot aşa “oliţa” este filiala “unitazului”;
  • Cele trei uzanţe ale cărţii: (1) de citit, (2) pentru încălzire, (3) Pentru igienă personală;
  • Profesorul către elev: “Mircea, eu văd că tu întotdeauna caşti cănd îţi este interesant”;
  • E: Clima se poate schimba. P: A schimbat cineva meridianul de la globus?;
  • Eu intend grebla (mâna) ca tu să-mi dia caietul;
  • Dacă cineva pe stradă îmi va zice “Mama”, mă bag sub trotuar;
  • Profesorul către 2 eleve: “Ei, cumătrele, ia ascundeţi andrelele în geantă”;
  • E: “Iar vreau în Franţa… P: Da, ce, ai mai fost? E: NU, vroiam şi anul trecut.”;
  • Vezi ca nimbul de înger şi coroana de rege de pe capul tău să nu facă scurt circuit;
  • Profesorul către elev: “Ia Oscarul şi du-te la loc”.

Or mai fi, dar pentru alta zi! Continuarea, bineînţeles extrasă de la sfârşitul caietelor tale, o aştept la comentarii.

8 May 2010 16:12 Valentina spune: interesant articol:) cind eram mai mici noi nu stiam cit face x+x si profa ne zicea "un bostan + un bostan citi bostani fac?" si clasa in cor: "doi bostani" :D asta a s-o tin minte pe toata viata da de porecle .. si noi le punem la profi si ei noua , de exemplu o profa a pus la 2 baieti porecla "pepsi si cola" ca toata lectia se agita :D :)

25 January 2010 12:15 Napocel spune: Eu n-am avut nici un profesor preferat. :D Nu erau netcafe-uri pe acea vreme iar cu prietenii de joacă nu vorbeam de profi și eram foarte fericiți.

25 January 2010 0:11 maiavisterniceanu spune: Mda, am si eu obiceiul sa rasfoiesc caietele mai vechi in care, nu doar pe ultimele foi, gasesc foarte multe chestiutze interesante... cel mai mult foloseam aceste foi pentru discutzii atunci cind proful era prea sever... sa mori de ris nu alta ce poti vedea pe acolo...

22 January 2010 12:57 Senin spune: :))) la noi în clasă toată lumea avea porecle, toţi le aveau moştenite de la părinţi şi bunici (numai eu eram "piţigoi" că aşa mi-a zis o profesoară). ei bine, era o hărmălae :))) când diriginta îi spunea: "nu-mi arăta mânzi" la o colegă a cărei poreclă de familie era ..."iapă". Apropo, îi cred mari măgari pe profii care încurajează copiii să folosească porecle.

vezi mai mult vezi mai puţin