galeria tretiakov

Vacanța de iarnă… back to Moscow

15 ianuarie 2014 | 221 afisări | 2 comentarii

Nu reușeam până acum să ne facem vacanță la sărbătorile de iarnă, dar cum orice tradiție frumoasă își are un început, să fie acesta și acum. Ne-am luat bilete spre Moscova încă în august.

Nu reușeam până acum să ne facem vacanță la sărbătorile de iarnă, dar cum orice tradiție frumoasă își are un început, să fie acesta și acum. Ne-am luat bilete spre Moscova încă în august.

Cam scumpe, însă oricum nu atât de scumpe ca în decembrie, când deja nu mai erau locuri disponibile, mai ales pentru returul din primele zile de ianuarie.

Pe lângă revederea și timpul frumos petrecut cu rudele, ne-am propus să vedem și frumusețile Moscovei. Am spus în debut …back to Moscow pentru că am mai fost în capitala rusă în 2009, doar că vara. Iarna trebuie vizitat acest oraș, pentru că de sărbători are un alt farmec și alte atracții.

teatrul bolishoi

Am vrut să ajungem la teatru, la Teatrul Bolishoi. Dacă vreți și voi, trebuie să cumpărați biletele cu minim o lună înainte. La Teatrul Mic, măcar cu două săptămâni mai devreme. Vestea tristă pentru unii e că trebuie să ai pe cineva acolo, on line e mai greu. Am mers la un alt teatru până la urmă, cu nimic mai rău, dar nici mai bun decât ale noastre. În plus am mâncat în premieră castane coapte de la un târg din apropiere – cu 200 de ruble trei oameni au gustat pe cinste castane franțuzești.

tirg

Galeria Tretiacov era și ea pe lista de așteptare. Am stat în rând la intrare pentru bilete! Era zi liberă și era vernisată expoziția unei celebre pictorițe ruse – Natalia Goncearova, drept pentru care era mare îmbulzeală la case. Un bilet costă 350-400 ruble, dreptul de a fotografia te costa 200 de ruble în plus. Merită văzut, mai ales pentru pătratul negru și pentru cele nouă găleți cu o șchioapă de apă în ele, niște pânsă înprejur și așezate în patrat – ăsta e futurism, dragilor.

Arbatul, cea mai mare strada pietonală din Moscova trebuie văzută! Și ziua, și noaptea – e frumoasă și este un exemplu bun de ceea ce ar trebui să avem și la Chișinău, măcar pe jumătate. Apropo, mare gâlceavă în jurul unor fiecari care meștereau ceva live, chiar în mijlocul străzii. Vindeau pe loc careva dintre lucrări. Oare nu se poate de făcut așa ceva și la noi?

brad piata rosie

Piața Roșie… dacă n-ai văzut-o, n-ai fost în Moscova. Iarna e mult mai frumoasă ca vara, asta pot să zic. La mauzoleu n-am fost, din principiu. Nu-l interzic, însă comuniștilor melancolici sau iubitorilor de figuri de ceară

:)
În rest, iarmaroace de tot felul, vânzători drăguți care știu și româna (chiar dacă nu-s moldoveni), brazi… care mai de care și imagini minunate pentru ochiul camerei voastre.

piata rosie

Pentru plăcerea completă am trecut și pe la shopping… de cărți – în Mascovschii Dom Knighi. Un magazin cu două nivele, destul de drăguț pentru o librărie, cu o jumătate de etaj destinată copiilor și niște coșulețe minunate în care puteai pune cumpărăturile. Păcat că nu se vindeau, pe ele le-aș fi cumpărat. Cărți? Mi-am luat doar una de bucătărie și ceva cadouri, ori eu nu-s tare dornică să mă pedepsesc așa de dur, lecturând ceva super consistent în rusă. Mai bine acord acest timp lecturilor în română și în alte limbi pe care le cunosc. Și la Centrul Rusesc de Expoziții am mers – cineva s-a ales și cu daruri de acolo, dar asta e secret deja.

expom

15 January 2014 15:03 Nadia Darie spune: Mulțumim. pentru data viitoare începem să completăm lista!

15 January 2014 14:59 Natalia spune: Da Nadia,si eu mi-am petrecut vacanta de anul trecut acolo. Foarte frumos,in special iarna. Am ramas f incintata si de Muzeul Tehnicii din Krasnagorsk. Iata aici poti face un tur virtual. http://tmuseum.ru/panorama Cind vei mai merge la Moscova...trecei pe acolo, e genial, pur si simplui. NU e departe de Moscova.

vezi mai mult vezi mai puţin

O săptămână cât o lună şi un borcan cu miere

13 august 2010 | 165 afisări | 2 comentarii

Sub palmier, Turcia Încă mă mai aflu în luna de miere, oficial – cu toate că aceasta îşi văzu sfârşitul odată cu stampila de culoare neagră a vameşilor turci peste iubita şi accesibila lor visa. Am fi dorit să vedem o ţară europeană în “svadebinaia puteşestvie” (după invitaţia şi vorba unei mătuşe), dar cum visele lor se obţin mai greu decât mâna unei domnişoare mândre, iar statul Român încă nu ne-a dat cetăţenia sa pentru “fidelitate”, am ales estul (cu doar câteva procente mici de vest). Am fost în Turcia, nu, nu… la turci, da… la Turcia!

Sub palmier, Turcia

Încă mă mai aflu în luna de miere, oficial – cu toate că aceasta îşi văzu sfârşitul odată cu stampila de culoare neagră a vameşilor turci peste iubita şi accesibila lor visa. Am fi dorit să vedem o ţară europeană în “svadebinaia puteşestvie” (după invitaţia şi vorba unei mătuşe), dar cum visele lor se obţin mai greu decât mâna unei domnişoare mândre, iar statul Român încă nu ne-a dat cetăţenia sa pentru “fidelitate”, am ales estul (cu doar câteva procente mici de vest). Am fost în Turcia, nu, nu… la turci, da… la Turcia!

  • Zapuşeală de leşini – chiar şi noaptea ! Sau mai ales noaptea, atunci când la cele câteva liniuţe peste treizeci, umezeala de afara nici nu usucă prosoapele întinse la balcon.
  • Tare bine că am indicat acolo în foaie, în rezervare – “Honey Moon”, că turcii s-au şi avântat în surprise de tot soiul: de la inimioare din ştergare pe pat până la Flori. Fructe şi vin de la Room Service. Ca să nu mai povestesc că noi am fost foarte norocoşi să avem halate şi papuci, lucruri de care unii vecini nu s-au bucurat.
  • Cred şi simt că de la atâta lenevie şi mai ales… de la atâta mâncare LA VREME am pus ambii câite vreo kilă-două pe noi (Tudor e şi mai frumos, eu simt că tre să mă apuc de sport sau trebuie să vină ultimul an universitar).
  • M-am crucit de unde naiba pot scoate turcii atâtea produse de o aşa calitate cânt au doar pietre pe tot întinsul, culmea e că le mai şi exportă de multe ori.
  • Tot turcul ştie măcar o limbă străină, obligatoriu rusa sau engleza. O să spuneţi : « Da ce noi nu ştim rusa ? ». Ştim, mai mult sau mai puţin, dar ne ajută doar ca să ne înjosim în faţa conaţionalilor noştri mândri, turcii fac banet greu pe seama ei.
  • Turkey

  • Dacă vrei la Facultatea de Marketing mai bine du-te o lună – două în Turcia. Insigna Turkye este, cred, şi pe tuvalete (WC în turcă), iar combinată cu Poccuя dă o rentabilitate maximă.

Mai multe vor spune pozele. Eu închei declarând cu mâna pe inimă că a fost « SUPER, SUPERB, MINUNAT, MIRACULOS… !!! »

Pamukkale, Muntele din calciu, Turcia

Teatru Roman, Hierapolis (oras antic), Turcia

Relief turcesc

Printre flori

Linga Havuz

O săptămână care a cântărit cât o lună şi care nu se va sfârşi niciodată. De azi încolo ne luăm porţia cuvenită de miere (cu mulţumirile de rigoare pentru familia Procopie-Fonari).

3 September 2010 14:52 Senin spune: Buna mea, dacă tot te-ai apucat să scrii despre lucruri utile la casa omului şi borcanul cu miere ;) eu pot să spun oamenilor care-ţi intră în casă că la nuntă toată lumea a venit cu flori şi doar noi cu un borcan de mere (?). Asta tot la experienţe de femei măritate ;) decât să vinzi mierea şi să cumperi flori care mor la grămadă în căldare, de ce să nu încerci să contribui cu borcanul la luna de miere a mirelui şi miresei?.. Recomandabil să fie miere din flori de tei şi să încleiaţi inimioare pe borcan... Aşa florele voastre (de tei) la borcan nu se vor pierde în anonimatul zecelor de buchete ;) Nadia a confirmat deja!

13 August 2010 16:38 O săptămână cât o lună şi un borcan cu miere | De la bloggeri adunate spune: [...] » O săptămână cât o lună şi un borcan cu miere Mai vezi » Anunțuri | JOBuri | Știri | Horoscop | Meteo | Sondaje Articole [...]

vezi mai mult vezi mai puţin