Nu am călătorit foarte mult până acum, deşi mi-aş dori, însă toate locurile pe care le-am vazut au rămas a fi foarte speciale şi mi-au lăsat amintiri foarte plăcute. Vara aceasta am avut ocazia să vizitez Constanţa pentru a doua oară după 4 ani. Faleza, portul, pietrele, Casino-ul, Acvariumul, Planetariul, Delfinariul … toate au rămas la fel, toate de aceeaşi culoare, nicidecum mai europene sau mai moderne, păstrând acelaşi colorit istoric, captivant şi aceeaşi căldură cu care te primesc. Până şi unii vânzători ambulanţi au rămas aceeşi, oferindu-ţi aceleaşi scoici şi aceleaşi suveniruri, doar um pic mai naţionaliste, mai colorate şi mai inventive. În acestă categorie se înscriu mai nou suveniruri cu design inovator (plaja sub formă de tricolor sau imitaţii de corali cu scoici şi pietricele), original (bărcuţe de diferite dimensiuni şi străistuţe cu elemente naţionale sau marine), păstrând fiecare o părticică din România.

Străzile înguste te duc mai degraba cu gândul la un oraş de epocă decît la unul European, iar casele se şerpuiesc  josuţe (cu vreo 5 etaje în medie) de parcă ar fi nişte şcolari ascultători din poeziile lui Alexandrescu. Faleza e liniştită, prea liniştită pentru un oraş turistic în care curăţenia te uimeşte la orice pas. Fiecare centimetru în acest oraş este istorie, pentru care Muzeul de Arheologie din Constanţa este mult prea neîncăpător. Tot litoralul Mării Negre are încrustat pe el istoria de veacuri a neamului românesc.

Oamenii sunt calmi, binevoitori, gata mereu să îţi indice o stardă, un hotel sau o pensiune. Copiii de pe-acolo pleacă la mare ca noi pe islaz sau la baltă. Bineînţeles că tare mulţi îşi doresc să nu trăiască în Constanţa, însă briza mării şi foşnetul valurilor le rămân cei mai fideli tovarăşi. Nu pot să spun nimic despre plaja din Constanţa, dar nici n-aş vrea, ar ştirbi prea mult din frumuseţea peisajului pe care… mi-aş dori să-l pot compara cu cel al altor oraşe – porturi din lume.

Nu am călătorit foarte mult până acum, deşi mi-aş dori, însă toate locurile pe care le-am vazut au rămas a fi foarte speciale şi mi-au lăsat amintiri foarte plăcute. Vara aceasta am avut ocazia să vizitez Constanţa pentru a doua oară după 4 ani. Faleza, portul, pietrele, Casino-ul, Acvariumul, Planetariul, Delfinariul … toate au rămas la fel, toate de aceeaşi culoare, nicidecum mai europene sau mai moderne, păstrând acelaşi colorit istoric, captivant şi aceeaşi căldură cu care te primesc. Până şi unii vânzători ambulanţi au rămas aceeşi, oferindu-ţi aceleaşi scoici şi aceleaşi suveniruri, doar um pic mai naţionaliste, mai colorate şi mai inventive. În acestă categorie se înscriu mai nou suveniruri cu design inovator (plaja sub formă de tricolor sau imitaţii de corali cu scoici şi pietricele), original (bărcuţe de diferite dimensiuni şi străistuţe cu elemente naţionale sau marine), păstrând fiecare o părticică din România. Străzile înguste te duc mai degraba cu gândul la un oraş de epocă decît la unul European, iar casele se şerpuiesc  josuţe (cu vreo 5 etaje în medie) de parcă ar fi nişte şcolari ascultători din poeziile lui Alexandrescu. Faleza e liniştită, prea liniştită pentru un oraş turistic în care curăţenia te uimeşte la orice pas. Fiecare centimetru în acest oraş este istorie, pentru care Muzeul de Arheologie din Constanţa este mult prea neîncăpător. Tot litoralul Mării Negre are încrustat pe el istoria de veacuri a neamului românesc.

Oamenii sunt calmi, binevoitori, gata mereu să îţi indice o stardă, un hotel sau o pensiune. Copiii de pe-acolo pleacă la mare ca noi pe islaz sau la baltă. Bineînţeles că tare mulţi îşi doresc să nu trăiască în Constanţa, însă briza mării şi foşnetul valurilor le rămân cei mai fideli tovarăşi. Nu pot să spun nimic despre plaja din Constanţa, dar nici n-aş vrea, ar ştirbi prea mult din frumuseţea peisajului pe care… mi-aş dori să-l pot compara cu cel al altor oraşe – porturi din lume.