femei

Pledoarie pentru femei

17 noiembrie 2009 | 65 afisări | 6 comentarii

Dragi femei, sunteti frumoase De mică mi-am dorit să fiu baiat, aveam impresia că a fi femeie este o cruce pentru toată viata. Peste tot femeile sunt discriminate, încotro nu ai merge ţi se spune că bărbaţii au mai multe şanse şi ar fi mai indicaţi. Şi tata şi-a dorit mult prea mult un baieţel, eu însă, venind pe lume fetiţă. De mică tot roiesc în jurul tatei ca să-i dau o mână de ajutot. Aşa am învăţat să deosebesc cleştele de daltă şi cuiele de bolturi. Pe la 20 de ani, stând să mă gândesc, totuşi, femeile au mai multe şanse! Iată 10 motive pentru care e bine să fii femeie: 1. Femeile sunt mai multe; 2. Femeile sunt mai puternice; 3. Femeile sunt mai frumoase;

Dragi femei, sunteti frumoase

De mică mi-am dorit să fiu baiat, aveam impresia că a fi femeie este o cruce pentru toată viata. Peste tot femeile sunt discriminate, încotro nu ai merge ţi se spune că bărbaţii au mai multe şanse şi ar fi mai indicaţi. Şi tata şi-a dorit mult prea mult un baieţel, eu însă, venind pe lume fetiţă. De mică tot roiesc în jurul tatei ca să-i dau o mână de ajutot. Aşa am învăţat să deosebesc cleştele de daltă şi cuiele de bolturi.

Pe la 20 de ani, stând să mă gândesc, totuşi, femeile au mai multe şanse! Iată 10 motive pentru care e bine să fii femeie:

1. Femeile sunt mai multe;
2. Femeile sunt mai puternice;
3. Femeile sunt mai frumoase;
4. Femeile cresc şi educă, în mare parte, viitoarea generaţie;
5. Femeile reuşesc să facă mai multe lucruri în acelaşi timp;
6. Femeile sunt mai iertătoare;
7. Femeile sunt mai sensibile, compătimitoare, mărinimoase;
8. Femeile sunt mai sexy şi mai atrăgătoare;
9. Femeile au tendinţa de a trăi mai intens sentimentele decât bărbaţii;
10. Femeile sunt sufletul unei relatii, fantezia, florile, lumânarea…, tot!
Iată de ce femeia merită orice funcţie, toată admiraţia, tot respectul şi toată dragostea bărbaţilor!

2 December 2009 16:26 caty spune: Noi tot timpul am fost mai sus decit barbatii, i-am condus pe eii chiar daca ei nu recunosc acest fapt... razboaie au fost duse in numele femeilor, deorece noi suntem solutia care le ametestile mintele... Felicitari un articol superb...

24 November 2009 3:31 Senin spune: ...crucea femeilor, zici tu, Nadiuşa. Cândva mă întreba LadyClub despre ce cred privind situaţia femeilor din R. Moldova? Rămân lă părerea că avem o cruce uşoară aici, avem mai multe oportunităţi să fim fericite, dacă comparăm situaţia noastră cu cea a femeilor din ţările musulmane şi cea a femeilor din ţările africane. Trebuie doar să fim responsabile pentru viaţa şi deciziile noastre, să citim şi să ne informăm mai mult. Avem multe de învăţat despre corpul nostru, despre respectul faţă de sine şi apoi despre lecţia de respect pe care ar trebui să o predăm bărbaţilor şi copiilor noştri. Zic "noi", pentru că chiar dacă suntem 900 de femei care ştim cunde se află vaginul nostru şi cum arată, oricum ...moldovencile mai au de învăţat de unde vin şi de ce trebuie să se auto-respecte ...iar noi suntem moldovence. Trebuie să devenim ce scrii tu :) vestea bună este că avem toate oportunităţile.

19 November 2009 18:30 Olesea spune: Nadiusha, eu as adauga faptul ca toate cele 10 puncte fetele le pot face PE TOCURI!

18 November 2009 14:27 afanasienadia spune: @artur Depinde cu cine iesi la dezbatere... Apropo! Vreau 10 motive pentru care e bine sa fii barbat. Si sa nu incluzi te rog ca sunteti mai frumosi, ca asta nu merge; mai puternici sunteti doar fizic; mai multi - nicidecum...; ...; ... @mihai Ma gindesc deja la pledoaria pentru barbati! raspuns: cei care fac armata ;)

18 November 2009 12:31 mihai spune: Dacă femeile nu s-ar autoelogia, cine ar face? Corect, bărbaţii :D Bun articol, dar la sfîrşit mă întreb şi eu: sunt băieţi care şi-ar fi dorit de mici să fie fete? Nu de alta, dar ştiu destul de multe fete mai băieţoase :)

17 November 2009 20:54 Artur spune: toate cele 10 puncte se pot transofma foarte usor intr-un dezavantaj ;)

vezi mai mult vezi mai puţin

cumparaturi

Shopping review

12 noiembrie 2009 | 67 afisări | 1 comentariu

Ufff... cumpărături Nu mă voi avânta în laude mari la propria persoană pentru că, cred, încă nu veni momentul şi chiar nu e cazul meu în acest domeniu. Am să vă povestesc, totuşi experienţa mea de shopping care, cu siguranţă, se aseamănă cu cea a multor fete de seama mea. Este o experianţă care te marchează întrega viaţă şi care îşi lasă urme adânci în mentalitatea şi conceptul tău de a face cumpărături de mai departe. Primele mele experienţe de shopping vin de pe când aveam vreo 6-7 ani, şi veneau, de cele mai multe ori, drept urmare a unei stringente necesităţi bi- sau trianuale de schimbare a garderobei. Factorii care influenţau acest proces, foarte aşteptat de mine, ca şi copil, erau bineînţeles creşterea mea fizică şi schimbarea anotimpurilor. Factorul care accelera procesul, de cele mai multe ori erau câteva şuvoaie zdravene de lacrimi, icnete în perna şi mornăieli interminabile pe capul acoperit şi aşa de tare multe griji al mamei.

Ufff... cumpărături

Nu mă voi avânta în laude mari la propria persoană pentru că, cred, încă nu veni momentul şi chiar nu e cazul meu în acest domeniu. Am să vă povestesc, totuşi experienţa mea de shopping care, cu siguranţă, se aseamănă cu cea a multor fete de seama mea.

Este o experianţă care te marchează întrega viaţă şi care îşi lasă urme adânci în mentalitatea şi conceptul tău de a face cumpărături de mai departe. Primele mele experienţe de shopping vin de pe când aveam vreo 6-7 ani, şi veneau, de cele mai multe ori, drept urmare a unei stringente necesităţi bi- sau trianuale de schimbare a garderobei. Factorii care influenţau acest proces, foarte aşteptat de mine, ca şi copil, erau bineînţeles creşterea mea fizică şi schimbarea anotimpurilor. Factorul care accelera procesul, de cele mai multe ori erau câteva şuvoaie zdravene de lacrimi, icnete în perna şi mornăieli interminabile pe capul acoperit şi aşa de tare multe griji al mamei.

Într-un final, venea şi ziua mult dorită! Paşte sau Crăciun?, nici nu stiu cum o pot numi…, dar era o zi tare importantă din viaţa mea, o dată pe care urma să o ţin minte până pe la următoarea escapadă de shopping ce avea sa se producă, uneori chiar vreo bucată bună de an! Doar că această bucurie nu ţinea prea mult…! De cum intram printre rândurile Pieţei, mi se tăia veselia de interzicerile mamei în a alege ceva doar pe placul meu şi de pişcăturile interminabile care înştiinţau că haina la care mă uit nu-i place ei sau nu e pentru vârsta mea. Doamne, şi ce de-a lacrimi se vărsau atunci…, şi ciţi alde mine mai erau pe-acolo…, şi ce jale era împrejur…

Dar asta încă era tare frumos pe lângă experienţa de care aveam parte dacă mergeam cu tata… pe lângă toate trebuia să mai şi alerg mereu din urma lui pentru că mergea foarte repede; două zile după aceasta mă dureau picioarele, ca şi cind aş fi parcurs Maratonul.

Mai existau în familia mea, ca şi în multe altele de pe la noi, Frumoasa tradiţie de a cumpara copiilor haine noi de Paşti! Ce mai rochiţe, ce mai ciorăpei… Da eu iarăşi eram discriminată…; eram mezina şi, de cele mai multe ori, trebuia să port ceea ce rămânea de la sora mea mai mare, ce mă mai enervam pe asta…! Cind voi fi mamă voi da hainele mici ale copiilor mei caselor de copii sau copiilor săraci, să nu poarte ei unul de la altul.

Crescând mai mare, începi să cauţi stiluri, accente, modele unice… Te pierzi  în atât de multe oferte, branduri şi magazine, că nu mai ştii ce e la moda, ce e cool, ce e învechit şi ce e demodat. Faci Shopping doar când ai o mare necesitate, şi nu din placere; faci Shopping doar cind cumperi haine, ceea ce aste total greşit – Shopping-ul e şi atunci când cumperi alte produse, spre exemplu alimente.

Ce mai vorbă lungă… bani să fie, că dorinţă şi timp o da Dumnezeu! Magazine vad că tot a dat destule, poate chiar cam scumpe şi cam multe pentru săraca Moldovă, dar o minunăţie de viză rezolvă totul şi în Europa e şi mai ieftin şi mai comod să faci cumpărături. Cu nădejdea la Dumnezeu şi la cadouri aşteptăm ziua de miine, salariul, ajutorul de la mama şi coletul din Italia, Grecia…

tags: ,

24 November 2009 3:34 Senin spune: Vezi că familia şi momentele frumoase cu cei dragi ne inspiră mereu? :) Poate ne spui cum pregăteşti surprizele de Crăciun, să ne inspiri ? :P

vezi mai mult vezi mai puţin

noroc tv

"Preselecţie" Noroc TV

10 noiembrie 2009 | 136 afisări | 2 comentarii

Noroc TV Un simplu CV expediat pe adresa proaspetei televiziuni, aflată în inima Moldovei, mi-a schimbat viaţa. Mai precis, Noroc TV-ul m-a invitat la un casting unde am fost cercetată şi analizată cât se poate de minuţios şi de unde am ieşit cu ideea fermă că nu voi fi selectată: „Din atâtea fete… nu mai cred să mă aleagă tocmai pe mine”. A fost exact invers aşteptărilor mele.

Noroc TV

Un simplu CV expediat pe adresa proaspetei televiziuni, aflată în inima Moldovei, mi-a schimbat viaţa. Mai precis, Noroc TV-ul m-a invitat la un casting unde am fost cercetată şi analizată cât se poate de minuţios şi de unde am ieşit cu ideea fermă că nu voi fi selectată: „Din atâtea fete… nu mai cred să mă aleagă tocmai pe mine”. A fost exact invers aşteptărilor mele.

Bucuroasă şi entuziasmată m-am angajat într-un proiect care urma să ne dejghioace capacităţile până în cele mai mici detalii. Argumente PRO şi CONTRA, păreri contrariate, un amalgam de idei care ne-a individualizat pe fiecare dintre cele 13 fete din proiect. Au fost 13 emisiuni, 13 prezentatoare, iar la fiecare emisiune – 2 tabere adverse şi  multe păreri împărţite. Numărul care mi-a purtat noroc a fost 8. Foarte curind apare pe sticlă şi emisiunea pe care am moderat-o. Până atunci poţi vedea emisiunile din Proiectul „Preselecţie” în fiecare seară la ora 21:00 doar la NOROC TV!

16 December 2009 21:04 natasa spune: Felicitari, Nadia pentru site. Nice. Imi place cum te exprimi. Succes. Colega de la Preselectie.))))

24 November 2009 3:42 Senin spune: Când am văzut poza de pe blog, credeam la început că este de la TV, cu machiajul şi atitudinea de emisie :) aşa că chiar eşti tare bună de văzut şi auzit :)

vezi mai mult vezi mai puţin

radio noroc

Test Radio Noroc

10 noiembrie 2009 | 99 afisări | 1 comentariu

Radio Noroc Am ajuns la NOROC printr-un joc al destinului, dar şi al minţii. Vroiam foarte mult să devin prezentatoare TV (şi mai vreau) şi am trecut multe teste pînă să fiu primită în Marea Echipă a Norocoşilor (despre această experienţă vă povestesc în alt material). Într-o zi însă, am fost sunată de către directorul de programe de la radio ca să fiu invitată la o probă de microfon. Am luat-o ca atare, crezân că e vorba, de fapt, despre un test pentru dicţia mea. Ei bine, scopul dezvăluia mult mai multe, astfel încât, de vreo săptămână-ncoace încerc să-i ajut pe colegii de la radio Noroc, animatori, să facă programul de dedicaţii, şi nu doar, mai dinamic.

Radio Noroc

Am ajuns la NOROC printr-un joc al destinului, dar şi al minţii. Vroiam foarte mult să devin prezentatoare TV (şi mai vreau) şi am trecut multe teste pînă să fiu primită în Marea Echipă a Norocoşilor (despre această experienţă vă povestesc în alt material).

Într-o zi însă, am fost sunată de către directorul de programe de la radio ca să fiu invitată la o probă de microfon. Am luat-o ca atare, crezân că e vorba, de fapt, despre un test pentru dicţia mea. Ei bine, scopul dezvăluia mult mai multe, astfel încât, de vreo săptămână-ncoace încerc să-i ajut pe colegii de la radio Noroc, animatori, să facă programul de dedicaţii, şi nu doar, mai dinamic.
Toată săptămâna de la 13:00 la 14:00 alături de Valeria îţi aducem dedicaţii la pachet, iar în week-end, 2 ore alături de Vitalie Colun. Trebuie să vă mărturisesc că este o mare onoare pentru mine, dar şi o ocazie inedită să cunosc toate secrete ce ţin de Radio. În acest week-end am stat şi la pupitru, aşa că toate boacănele care s-au auzit şi care nu s-au auzit rămân pe conştiinţa mea. Aştept din partea voastră să mă ascultaţi şi să vă daţi cu părerea.
Aşadar, în fiece zi, săptămâna aceasta de la 13:00 la 14:00, cu Valeria, iar în week-end, mai vedem, poate chiar singurică deja. Dacă aveţi un aparat de radio, frecvenţa pentru Chişinău este 99.7 FM, iar dacă staţi la calculator, accesaţi www.radionoroc.md şi faceţi un click pe “Ascultă LIVE”.

24 November 2009 3:40 Senin spune: K, ne auzim la Noroc (radio) şi ne vedem la Noroc (întâi la concert :P apoi la TV).

vezi mai mult vezi mai puţin

Constanţa – locul unde se întâlnesc două infinituri

8 noiembrie 2009 | 187 afisări | 1 comentariu

Nu am călătorit foarte mult până acum, deşi mi-aş dori, însă toate locurile pe care le-am vazut au rămas a fi foarte speciale şi mi-au lăsat amintiri foarte plăcute. Vara aceasta am avut ocazia să vizitez Constanţa pentru a doua oară după 4 ani. Faleza, portul, pietrele, Casino-ul, Acvariumul, Planetariul, Delfinariul … toate au rămas la fel, toate de aceeaşi culoare, nicidecum mai europene sau mai moderne, păstrând acelaşi colorit istoric, captivant şi aceeaşi căldură cu care te primesc. Până şi unii vânzători ambulanţi au rămas aceeşi, oferindu-ţi aceleaşi scoici şi aceleaşi suveniruri, doar um pic mai naţionaliste, mai colorate şi mai inventive. În acestă categorie se înscriu mai nou suveniruri cu design inovator (plaja sub formă de tricolor sau imitaţii de corali cu scoici şi pietricele), original (bărcuţe de diferite dimensiuni şi străistuţe cu elemente naţionale sau marine), păstrând fiecare o părticică din România.

Nu am călătorit foarte mult până acum, deşi mi-aş dori, însă toate locurile pe care le-am vazut au rămas a fi foarte speciale şi mi-au lăsat amintiri foarte plăcute. Vara aceasta am avut ocazia să vizitez Constanţa pentru a doua oară după 4 ani. Faleza, portul, pietrele, Casino-ul, Acvariumul, Planetariul, Delfinariul … toate au rămas la fel, toate de aceeaşi culoare, nicidecum mai europene sau mai moderne, păstrând acelaşi colorit istoric, captivant şi aceeaşi căldură cu care te primesc. Până şi unii vânzători ambulanţi au rămas aceeşi, oferindu-ţi aceleaşi scoici şi aceleaşi suveniruri, doar um pic mai naţionaliste, mai colorate şi mai inventive. În acestă categorie se înscriu mai nou suveniruri cu design inovator (plaja sub formă de tricolor sau imitaţii de corali cu scoici şi pietricele), original (bărcuţe de diferite dimensiuni şi străistuţe cu elemente naţionale sau marine), păstrând fiecare o părticică din România.

Străzile înguste te duc mai degraba cu gândul la un oraş de epocă decît la unul European, iar casele se şerpuiesc  josuţe (cu vreo 5 etaje în medie) de parcă ar fi nişte şcolari ascultători din poeziile lui Alexandrescu. Faleza e liniştită, prea liniştită pentru un oraş turistic în care curăţenia te uimeşte la orice pas. Fiecare centimetru în acest oraş este istorie, pentru care Muzeul de Arheologie din Constanţa este mult prea neîncăpător. Tot litoralul Mării Negre are încrustat pe el istoria de veacuri a neamului românesc.

Oamenii sunt calmi, binevoitori, gata mereu să îţi indice o stardă, un hotel sau o pensiune. Copiii de pe-acolo pleacă la mare ca noi pe islaz sau la baltă. Bineînţeles că tare mulţi îşi doresc să nu trăiască în Constanţa, însă briza mării şi foşnetul valurilor le rămân cei mai fideli tovarăşi. Nu pot să spun nimic despre plaja din Constanţa, dar nici n-aş vrea, ar ştirbi prea mult din frumuseţea peisajului pe care… mi-aş dori să-l pot compara cu cel al altor oraşe – porturi din lume.

Nu am călătorit foarte mult până acum, deşi mi-aş dori, însă toate locurile pe care le-am vazut au rămas a fi foarte speciale şi mi-au lăsat amintiri foarte plăcute. Vara aceasta am avut ocazia să vizitez Constanţa pentru a doua oară după 4 ani. Faleza, portul, pietrele, Casino-ul, Acvariumul, Planetariul, Delfinariul … toate au rămas la fel, toate de aceeaşi culoare, nicidecum mai europene sau mai moderne, păstrând acelaşi colorit istoric, captivant şi aceeaşi căldură cu care te primesc. Până şi unii vânzători ambulanţi au rămas aceeşi, oferindu-ţi aceleaşi scoici şi aceleaşi suveniruri, doar um pic mai naţionaliste, mai colorate şi mai inventive. În acestă categorie se înscriu mai nou suveniruri cu design inovator (plaja sub formă de tricolor sau imitaţii de corali cu scoici şi pietricele), original (bărcuţe de diferite dimensiuni şi străistuţe cu elemente naţionale sau marine), păstrând fiecare o părticică din România. Străzile înguste te duc mai degraba cu gândul la un oraş de epocă decît la unul European, iar casele se şerpuiesc  josuţe (cu vreo 5 etaje în medie) de parcă ar fi nişte şcolari ascultători din poeziile lui Alexandrescu. Faleza e liniştită, prea liniştită pentru un oraş turistic în care curăţenia te uimeşte la orice pas. Fiecare centimetru în acest oraş este istorie, pentru care Muzeul de Arheologie din Constanţa este mult prea neîncăpător. Tot litoralul Mării Negre are încrustat pe el istoria de veacuri a neamului românesc.

Oamenii sunt calmi, binevoitori, gata mereu să îţi indice o stardă, un hotel sau o pensiune. Copiii de pe-acolo pleacă la mare ca noi pe islaz sau la baltă. Bineînţeles că tare mulţi îşi doresc să nu trăiască în Constanţa, însă briza mării şi foşnetul valurilor le rămân cei mai fideli tovarăşi. Nu pot să spun nimic despre plaja din Constanţa, dar nici n-aş vrea, ar ştirbi prea mult din frumuseţea peisajului pe care… mi-aş dori să-l pot compara cu cel al altor oraşe – porturi din lume.

24 November 2009 3:39 Senin spune: Nadia, ne-ai făcut test de atenţie? ;) Mă gîndeam eu de ce în a doua parte a textului am început să am sentimentul că ştiu ce urmează? Mai că am început să cred că te anticipez în emoţie :P Bună remarca cu oamenii, dar mai ales cu plaja :P

vezi mai mult vezi mai puţin