De la ABe la Ze despre MANIERE ELEGANTE

23 ianuarie 2013 | 311 afisări | 0 comentarii

Manierele elegante, la fel ca toate cunoștințele de bază pe care rebuie să le posede un om, se învață în cei (primii) șapte ani de acasă (viață).

Manierele elegante, la fel ca toate cunoștințele de bază pe care rebuie să le posede un om, se învață în cei (primii) șapte ani de acasă (viață).

Iată și motivul pentru care aseară, la sărbătorirea unui an de activitate a școlii ABeZe, s-au adunat mai mulți copii decât maturi. Fiecare dintre ei cu multe idei, cu maniere, cu un bagaj mare de cunoștințe frumoase pe care l-au împărtășit viitorilor studenți ai școlii.

 

Cu această ocazie am aflat în detalii ce propune Școala AbeZe, atât pentru copii, cât și pentru maturi:

1. ABC-ul comportamentului manierat în societate (lecţii de bune maniere)-  profesor Dorina Arsene

 

2. Arta vorbirii. Ore de dicţie pentru copii  – profesor Gheorghe Ogor

 

3. Arta vorbirii. Ore de dicţie pentru toate vîrstele – profesor Gheorghe Ogor şi Mariana Bahnaru

 

4. Logoped – ore de corecţie a vorbirii la cei mici (şedinţe individuale) – profesor Mariana Bahnaru

 

5. Administrarea afacerilor

 

6. Curs de psihologie motivaţională (individual) – psiholog Ludmila Şchiopu

 

Deja ne gândim serios la flăcăul nostru de 1 an, să ne apucăm de bunele maniere chiar de acum – mâine poate fi prea târziu

;)

 

Mult succes, Dorina Arsene și ABeZe!

vezi mai mult vezi mai puţin

Moș Crăciun vs Moș Gerilă

9 ianuarie 2013 | 73 afisări | 2 comentarii

Bună, prieteni dragi, și în 2013!  

Bună, prieteni dragi, și în 2013!

 

Primul gând din noul an îl dedic Moșilor, celor darnici și harnici, care de ceva vreme s-au rătăcit în timp. Să fie clar – nu am nimic împotriva celor care sărbătoresc pe stil vechi, nici a celora de alte religii – vreau doar să existe o claritate. Iar această claritate o aducem noi și presa.

 

Se știe că Moș Crăciun (care mai este și sfânt) vine în ajun de Crăciun. Întrucât moldovenii serbează ambele stiluri – admitem că-l primim pe Moșul de două ori, la interval de două săptămâni. Deși pentru unii părinți, ai căror copii scriu scrisori Moșului pe ambele stiluri, aceste veniri bat la buzunar (ca să nu mai zic de cei care în general nu-și pot permite un cadou pentru copil cu această ocazie, darămite două).

 

Recent l-am auzit pe un copil reproșându-i mamei că la Slavic (un prieten vorbitor de rusă) a venit Moșul și de Anul Nou. – Apu care Moș?, l-a întrebat mama. – Nu știu, Ded Moroz. I-a adus codou! Mama a rămas pe gânduri, băiatul tot. Mama se gândea cum să-i explice frumos copilului diferența dintre Moși (doar Moș Crăciun e unul), băiețelul – cum să mai profite de încă un motiv ca să-i ceară Moșului (părinților) un cadou în plus.

 

Și așa am ajuns noi să primim Moși de vreo 4 ori în tot iureșul sărbătorilor – ce să mai crezi, cum să înțelegi și mai ales, cum să explici copiilor aceste lucruri fără a discrimina sau incrimina pe cineva?

 

Acum și presa mai pune sare pe rană. Bre, dacă a venit Moș Crăciun de Crăciun, la ce mai întrebi copilul pe 1 ianuarie ce i-a adus aseară Moșul? Vina e în noi…, și pe urmă zicem că nu ne schimbăm. Păi cum să te schimbi dacă în loc să clarifici lucrurile, mai tare le încurci, în loc să vină Moșul o dată, a ajuns să vină de 4 ori? Sărmanii copii, săracii părinți!

 

Poftim o melodie. Un cântec pe versuri de Adrian Păunescu – piesă ce mi-a marcat copilăria și care, tare mă tem, să nu o marcheze și pe a copilului meu. Ascultați și puneți în practică, măcar… la Anul și la Mulți Ani!

 

 

23 January 2013 13:54 Nadia Darie spune: Mulțumesc pentru comentariul glumeț. Aștept o poza cu nasul dvs, poate mă inspiră ;)

16 January 2013 13:28 Ded spune: Doamna Darie, ai un nas ENORM!

vezi mai mult vezi mai puţin

Despre cum se cresc copiii sau ce semănăm, aceea vom culege

26 decembrie 2012 | 133 afisări | 0 comentarii

Mame bune și mame rele nu sunt – există doar MAME! Despre felul cum își cresc și educă acestea odraslele se poate vorbi mult și bine, atâta doar trebuie să ținem minte – CE SEMĂNĂM, ACEEA VOM CULEGE!  

Mame bune și mame rele nu sunt – există doar MAME! Despre felul cum își cresc și educă acestea odraslele se poate vorbi mult și bine, atâta doar trebuie să ținem minte – CE SEMĂNĂM, ACEEA VOM CULEGE!

 

Zilele trecute eram într-un salon de înfrumusețare și fără să vreau am auzit o discuție. O coafeză discuta cu clienta pe care o coafa despre copii. Am înțeles că doamna de pe scaun are acasă un copil mic iar coafeza unul deja școlar.

 

-         Merge deja baiatul?

-         Încă nu, doar târâș.

-         Al meu a început deodată să mergă, pe la 8 luni și jumătate. Dar eu l-am oprit. Apoi a mers la 10 luni și jumătate și deja n-am mai avut ce face. Doar că a fost cu mari probleme…

-         De ce, pentru că a mers prea devreme?

-         Și asta, dar avea o problemă la picioare. Pe la 4 luni, fiindcă era foarte rău și nu mai știam ce să-i fac, l-am pus în premergător. La 6 luni doctorii au descoperit că are un picior mai lung și unul mai scurt. Dar se născuse perfect normal. L-am pus prea devreme în premergător…

-         S-a tratat?

-         A fost greu, foarte în primii ani de viață, mai ales după ce a început să meargă. Și până azi resimte această problemă, obosește repede, la sport nu poate face efort mare…

 

Mai departe n-am mai putut să ascult. Abia m-am reținut să nu dau o replică de pe un alt fotoliu pe care stăteam. Am meditat mult și am tras concluzii. Faceți la fel. Dea Domnul sănătate copiilor și multă minte părinților!

vezi mai mult vezi mai puţin

Cine strânge bani din cumetriile la M1?

9 noiembrie 2012 | 192 afisări | 0 comentarii

De un an și jumătate trăiesc chiar în spatele Televiziunii Publice M1 și fără să vreau mai văd cum mișcă lucrurile pe aici, cel puțin la înălțime (lucrări pe antenă) și pe dinafară (când se sapă lângă gard și se schimbă ochiurile stricate).

De un an și jumătate trăiesc chiar în spatele Televiziunii Publice M1 și fără să vreau mai văd cum mișcă lucrurile pe aici, cel puțin la înălțime (lucrări pe antenă) și pe dinafară (când se sapă lângă gard și se schimbă ochiurile stricate). Că dă, capra vecinului este totuși de interes… mai ales pentru casnice (de 9 luni stau acasă).

 

De mai multe ori, în special în week-end, văd un șirag de ferestre care dau înspre noi, ferestre ce aparțin M1, cu lumina arzând toată noaptea, până dimineață. De curând, fără să vreau, aflai că tocmai acolo este cantina mare a M1, unde, după cerință, de joi până duminică se dau nunți și cumetrii, petreceri și jubilee. Nu de altă, dar am confirmarea unei vecine care va sărbători curând acolo cumetria proaspăt-născutei sale fetițe.

 

Știind care sunt costurile pentru organizarea unor asemenea evenimente și cum înfloresc de bine și prosper astfel de localuri în Chișinău, mă întreb simplu și firesc, cine strânge paralele din urma acestor sindrofii? Se declară aceste venituri în rapoartele financiare ale Companiei Publice, finanțate de Stat? Este permisă prestarea unor asemenea servicii de către o instituție media? Și mai ales, care era procentul acela din factura noastră pentru electricitate care merge la M1?

 

Cu multe întrebări și niciun răspuns, admir și astăzi șiragul de lumini aprinse în cantina M1 și ma gândesc unde să organizez următoarea sărbătoare din familia mea…

vezi mai mult vezi mai puţin

Cum “trage sforile”o gospodină?

31 octombrie 2012 | 186 afisări | 0 comentarii

Încă de mică am fost educată că trebuie să pot găti, face curat, îngriji de treburile casei… ca o adevărată gospodină.

Încă de mică am fost educată că trebuie să pot găti, face curat, îngriji de treburile casei… ca o adevărată gospodină.

Dar, spunea bunica, altele sunt adevăratele semne ale acestei titulaturi. Spre exemplu, cât de bine îți iese borșul, sau zeama; poți ori ba lipi colțunașii; cât de subțiri reușești să tai tocmăgeii (pe atunci mașină pentru tăiței încă nu era, iar pentru cei din magazin bani nu se prea găseau), ei și lista era lungă…

 

Să vedeți însă că un lucru i-a scăpat cu desăvârșire la acest capitol atât amei, cât și bunicăi… Și într-una din zile, pe când abia începusem să ajung sfoara pentru rufe (destul de înaltă), deși cu un efort demn de multe bomboane, am hotărât să-mi ajut mama și să înșir eu rufele, în timp ce ea spăla altele.

 

Le-am înșiruit, cu tot cu clește, aproape în întregime… doar că atunci când ieși mama afară să le vadă își puse mâinile-n cap: pulover – pantaloni – fusta – maiou – pantaloni – stergar – tricou… roșu – verde – alb – galben – cafeniu – sur… Făcusem din toate o salată multicoloră și foarte pestriță, bine amestecată. Așa cum e cazul să fie o salată.

 

Cu un ochi spre drum și unul în ligheanul în care arunca rufele, mama într-un minut le-a scos de pe sfoară pe toate și aici începu lecția. Alb la alb, roșu la roșu, maiou la maiou, după care tricou, iar apoi pulover, pantaloni după pantaloni și fustă lângă fustă…

 

Pentru că o adevărată gospădină se cunoaște chiar și după felul cum întinde rufele pe sfoară. Până la urmă e o artă și asta, să poți „trage sforile”.

vezi mai mult vezi mai puţin