vancouver, 2010

Viralitatea nu are Naționalitate

9 februarie 2014 | 179 afisări | 0 comentarii

Acest articol este egal cu ‘n’ comentarii pe care nu am vrut să pierd timp ca să le scriu, referitoare la un articol ‘de duminică’ despre un video excepțional, vechi de patru ani și foarte mediatizat prin 2009 și 2010.

Acest articol este egal cu ‘n’ comentarii pe care nu am vrut să pierd timp ca să le scriu, referitoare la un articol ‘de duminică’ despre un video excepțional, vechi de patru ani și foarte mediatizat prin 2009 și 2010.

1. Despre acești doi patinatori s-a scris foarte mult în 2009 și 2010 când au executat dansul în diverse competiții, înclusiv la Jocurile Olimpice de Iarnă de la Vancouver, Canada (de unde poate și confuzia că ar fi canadieni). Tanith Belbin – este și canadiancă, Benjamin Agosto – e doar american. Dacă îl întâlnesc vreodată, o să-mi cer scuze că l-am făcut canadian

;)

Recomand următoarele surse: deca.md, jurnal.md, timpul.md, saranvlad.blogspot.com

2. “Moldavian folk dance” sau „Moldovaneska”, așa l-au numit chiar ei – de ce le-am denigra denumirea cu niște concepte populiste?! Și dacă vreți – da, mă mândresc că așa i-au zis, chiar dacă pe alocuri nu corespunde.

3. Valorile aflate în patrimoniul cultural românesc le consider comune, iar celora care le atribuie, îngust, anumitei zone nu vreau să le zic decât: “Tare mi-ar plăcea să cred că Ciocârlia a fost compusă la baștina mea”.

4. Costumele sunt stilizate, însă foarte asemănătoare costumelor din Moldova. Pe lângă costume din toate zonele României și Moldovei, am văzut destule costume prin școlile și grădinițele din Republica Moldova – nu diferă cu nimic!

5. Cine zicea că acești patinatori doar aleargă, le recomand să alerge ca ei și să încerce să ia tot atâtea medalii

;)

6. Niciun comentariu la acest articol nu va fi aprobat – fie el pozitiv, negativ sau neutru.

7. Mulțumesc de peste 24k de ori!

vezi mai mult vezi mai puţin

galeria tretiakov

Vacanța de iarnă… back to Moscow

15 ianuarie 2014 | 223 afisări | 2 comentarii

Nu reușeam până acum să ne facem vacanță la sărbătorile de iarnă, dar cum orice tradiție frumoasă își are un început, să fie acesta și acum. Ne-am luat bilete spre Moscova încă în august.

Nu reușeam până acum să ne facem vacanță la sărbătorile de iarnă, dar cum orice tradiție frumoasă își are un început, să fie acesta și acum. Ne-am luat bilete spre Moscova încă în august.

Cam scumpe, însă oricum nu atât de scumpe ca în decembrie, când deja nu mai erau locuri disponibile, mai ales pentru returul din primele zile de ianuarie.

Pe lângă revederea și timpul frumos petrecut cu rudele, ne-am propus să vedem și frumusețile Moscovei. Am spus în debut …back to Moscow pentru că am mai fost în capitala rusă în 2009, doar că vara. Iarna trebuie vizitat acest oraș, pentru că de sărbători are un alt farmec și alte atracții.

teatrul bolishoi

Am vrut să ajungem la teatru, la Teatrul Bolishoi. Dacă vreți și voi, trebuie să cumpărați biletele cu minim o lună înainte. La Teatrul Mic, măcar cu două săptămâni mai devreme. Vestea tristă pentru unii e că trebuie să ai pe cineva acolo, on line e mai greu. Am mers la un alt teatru până la urmă, cu nimic mai rău, dar nici mai bun decât ale noastre. În plus am mâncat în premieră castane coapte de la un târg din apropiere – cu 200 de ruble trei oameni au gustat pe cinste castane franțuzești.

tirg

Galeria Tretiacov era și ea pe lista de așteptare. Am stat în rând la intrare pentru bilete! Era zi liberă și era vernisată expoziția unei celebre pictorițe ruse – Natalia Goncearova, drept pentru care era mare îmbulzeală la case. Un bilet costă 350-400 ruble, dreptul de a fotografia te costa 200 de ruble în plus. Merită văzut, mai ales pentru pătratul negru și pentru cele nouă găleți cu o șchioapă de apă în ele, niște pânsă înprejur și așezate în patrat – ăsta e futurism, dragilor.

Arbatul, cea mai mare strada pietonală din Moscova trebuie văzută! Și ziua, și noaptea – e frumoasă și este un exemplu bun de ceea ce ar trebui să avem și la Chișinău, măcar pe jumătate. Apropo, mare gâlceavă în jurul unor fiecari care meștereau ceva live, chiar în mijlocul străzii. Vindeau pe loc careva dintre lucrări. Oare nu se poate de făcut așa ceva și la noi?

brad piata rosie

Piața Roșie… dacă n-ai văzut-o, n-ai fost în Moscova. Iarna e mult mai frumoasă ca vara, asta pot să zic. La mauzoleu n-am fost, din principiu. Nu-l interzic, însă comuniștilor melancolici sau iubitorilor de figuri de ceară

:)
În rest, iarmaroace de tot felul, vânzători drăguți care știu și româna (chiar dacă nu-s moldoveni), brazi… care mai de care și imagini minunate pentru ochiul camerei voastre.

piata rosie

Pentru plăcerea completă am trecut și pe la shopping… de cărți – în Mascovschii Dom Knighi. Un magazin cu două nivele, destul de drăguț pentru o librărie, cu o jumătate de etaj destinată copiilor și niște coșulețe minunate în care puteai pune cumpărăturile. Păcat că nu se vindeau, pe ele le-aș fi cumpărat. Cărți? Mi-am luat doar una de bucătărie și ceva cadouri, ori eu nu-s tare dornică să mă pedepsesc așa de dur, lecturând ceva super consistent în rusă. Mai bine acord acest timp lecturilor în română și în alte limbi pe care le cunosc. Și la Centrul Rusesc de Expoziții am mers – cineva s-a ales și cu daruri de acolo, dar asta e secret deja.

expom

15 January 2014 15:03 Nadia Darie spune: Mulțumim. pentru data viitoare începem să completăm lista!

15 January 2014 14:59 Natalia spune: Da Nadia,si eu mi-am petrecut vacanta de anul trecut acolo. Foarte frumos,in special iarna. Am ramas f incintata si de Muzeul Tehnicii din Krasnagorsk. Iata aici poti face un tur virtual. http://tmuseum.ru/panorama Cind vei mai merge la Moscova...trecei pe acolo, e genial, pur si simplui. NU e departe de Moscova.

vezi mai mult vezi mai puţin

eho-eho.com

EHO by… talent și multă muncă

22 noiembrie 2013 | 824 afisări | 0 comentarii

Cu Evgheni Hudorojcov am făcut cunoștință prin intermediul creațiilor sale – minunatele ținute care apăreau peste tot, pe cele mai stilate doamne și domnișoare ală țării și, cel mai important, pe cele mai prestigioase podiumuri din lume.

Cu Evgheni Hudorojcov am făcut cunoștință prin intermediul creațiilor sale – minunatele ținute care apăreau peste tot, pe cele mai stilate doamne și domnișoare ală țării și, cel mai important, pe cele mai prestigioase podiumuri din lume.

Atunci am spus că pretinsa “unicul designer din RM”, care a zis că în Moldova nu există modă, se iubește pea mult pe sine și nu merită atenție, atâta timp cât hainele pe care ea le face sunt doar pentru un buzunar de business-women. Cred că nu trebuie să dau nume… Tineri precum Evgheni demonstrează că moda există și concurează cu mult succes cu cea din Est și din Vest, cu cea din Africa și cea de peste Ocean.

Revenind la tânărul designer Evgheni Hudorojcov, pot să declar că omul acesta are talentul în sânge și că va ajunge departe, pentru că are ambiție și știe ce vrea! Eu am vrut foarte mult o rochie semnată de el și mă bucur enorm că mă pot lăuda cu dânsa în garderobă.

eho

Și cum talentele native trebuie susținute, următorul podium pentru ținutele EHO by Evgheni Hudorojcov, sigur trebuie să fie Las Vegas-ul. Haideți să-l susținem.

Mulțumesc, Eugen.

vezi mai mult vezi mai puţin

drapel ro

Mulțumesc, draga mea Românie!

9 octombrie 2013 | 134 afisări | 0 comentarii

Astăzi am depus jurământul de credință României, redobândindu-mi astfel cetățenia.

Astăzi am depus jurământul de credință României, redobândindu-mi astfel cetățenia.

Indignată pe lumea care nu conștientizează că trebuie să știi măcar elementar limba statului, cetățeanul căruia pretinzi să fii – Mă bucur că cel puțin unul a fost identificat și dat frumos, de către consul, afară;

 

Indignată pe lumea care nu a înțeles, nici la 40 sau 50 de ani, ce înseamnă o ținută decentă – Mi-a plăcut să-l admir pe un nene trecut de 60 care și-a pus și cravata pentru un asemenea moment, era printre foarte puținii care purta costum;

 

Indignată pe fiecare al doilea care a fost în acea sală, ținând în mână foița cu imnul României – e oare atât de greu să înveți patru strofe, la câte oportunități îți va oferi această țară? – Mândră că l-am cântat, cu ochii umezi de emoție;

 

Indignată pe “pachetele negre cu calendar” – asta deja e cartea noastră de vizită, sau greșesc? (o treime dintre cei prezenți aveau câte unul, cu câte ceva în el) – Mi-a plăcut să le spun “Mulțumesc, nu am nevoie!” zecilor de ofertanți de la ieșire, care pretindeau că-mi ușurează viața și mă trimit, în două-trei luni, cu pașaportul românesc în Europa!

 

Mulțumesc, draga mea Românie!

vezi mai mult vezi mai puţin

radio ch

Blogul meu a devenit pentru o zi radiofonic… (despre carte)

30 septembrie 2013 | 136 afisări | 0 comentarii

Am scris recent, la îndemnul Victoriei Ungureanu, un post de blog pentru o rubrică la Radio Chișinău. Trebuie să recunosc că mi-a plăcut experiența și îi mulțumesc pentru invitație.

Am scris recent, la îndemnul Victoriei Ungureanu, un post de blog pentru o rubrică la Radio Chișinău. Trebuie să recunosc că mi-a plăcut experiența și îi mulțumesc pentru invitație.

“Dragostea pentru carte și lecturile, în general, se educă din foarte fragedă copilărie. Spun asta pentru că există posibilitatea de a prezenta copilului cartea chiar din primele luni de viață, atunci când nici nu stă încă așezat. Există pentru pici nu doar cărți cartonate, ci chiar și cărți din pluș, plastic moale sau textile, cu desene mari și clare, potrivite vârstei lor. Am descoperit o linie de cărți educative, care se pot aplica de la vârsta de șase luni, fiind menite să dezvolte și educe la fiecare perioadă a creșterii copilului anumite abilități necesare pentru o bază minimă de cunoștințe. Sunt editate în România, dar se găsesc în foarte multe librării de la Chișinău. E vorba de colecția Școala celor Șapte Pitici (dacă e voie să spun).”

Despre carte, în general, dar și foarte personal, aflați în articolul de pe RadioChisinau.md

vezi mai mult vezi mai puţin