Astăzi m-a adus acasă un taximetrist cu mașina foarte neîngrijită. Asta e prima problemă a taxiurilor din Chișinău, iar eu de asta nu le las bacșiș, adică le dau 3-5 lei în plus doar dacă au mașina foarte curată și plăcut mirositoare, precizând pentru ce ofer un pic mai mult.
Parcase de cealaltă parte a drumului, m-a sunat și îmi sugera să traversez chiar acolo strada, deși aveam trecere de pietoni la 20 de metri. Cică el o să îmi zică când să traversez, iar eu sa trec încetișor, nu “izghit” – asta pe Ștefan cel Mare se întâmpla. I-am facut semn cu mâna că merg la trecerea de pietoni și s-a conformat.
Urcată în taxi i-am mulțumit pentru bunele intenții de a mă lua exact “de la prag” și i-am lămurit că mai am și un copil în brațe (în sling) iar lumea nu mă va înțelege dacă risc și cu viața lui, traversând hai-hui, pe unde îmi vine mie.
Pe drum m-a iscodit despre vârsta micuțului meu, spunându-mi că el tot are acasă doi mici: un băiat de 9 luni și altul de 1 an și 9 luni, care tare se mai bat de la jucării. Mi-a spus și că merge la volan cu cel mai mărișor, îl așează pe burta lui, iar viitorul taximetrist claxonează și își imită tatăl în toate. Curios, scuipă semințele tot așa de departe?
Și cel micuț, de 9 luni, este interesat de mașini, mi-a zis tăticul care nu avea mai milt de vreo 38-40 de ani, deși arăta mai rău. A înțeles-o prin faptul că, fiind la mama sa în brațe, se întinde și el către volan. Acum înțeleg de ce omul îmi deschidea portiera din față ca să mă așez, atunci când m-am apropiat de mașină.
Și mai avea cetățeanul o problemă cu cel micuț: cică l-a speriat un câine, iar acum trebuie să meargă cu el la mănăstire, că se trezește noaptea și plânge tare.
La final am aflat că de fapt este tată a 4 băieți și o fată – lucru mai rar întâlnit în zilele noastre! L-am felicitat și i-am dorit sănătate pentru copii, fiindu-mi milă de lecțiile de viață și securitate pe care se întâmplă să le primească de la tatăl lor.