9

Dedicat bărbaților… de ziua lor!

19 noiembrie 2014 | 127 afisări | 0 comentarii

Astăzi este sărbătorită Ziua Internațională a Bărbaților. Puțini știu de ea, și mai puțini o sărbătoresc. Vreau să le mulțimesc bărbaților din viața mea că există, celui mai important, soțului meu, că mă acceptă așa cum sunt și să le urez multă răbdare cu noi și de aici încolo.

Astăzi este sărbătorită Ziua Internațională a Bărbaților. Puțini știu de ea, și mai puțini o sărbătoresc. Vreau să le mulțimesc bărbaților din viața mea că există, celui mai important, soțului meu, că mă acceptă așa cum sunt și să le urez multă răbdare cu noi și de aici încolo.

Aceasta fiind o felicitare oficială, pe EuMama.md

;)

„Eu îmi doresc doar să avem bărbați demni de acest calificativ, verticali și gata mereu pentru a demonstra femeilor cât de importanți și prețioși pot fi. Bărbaților le doresc multă voință și discernământ pentru a face mereu alegerile corecte și pentru a se schimba pentru noi, femeile, în mai bine, așa ca noi să nu ne mai dorim să-i schimbăm.”

Dacă vreți să știți mai multe despre bărbați, în viziunea mea, Promotime.md a reușit recent să mă descoase de secrete

;)

„Apreciez bărbații deștepți, în primul rând. Alături de un bărbat deștept, erudit, multilateral dezvoltat nu te vei plictisi niciodată. Îmi place simțul umorului, însă unul fin, rafinat, dacă vine vorba mai ales de partenerul de viață. Apoi apreciez la un bărbat acuratețea – de remarcat, una masculină – nu din alea exagerate, care îi pot face să pară mult prea rafinați – asemănători domnișoarelor (vedeți cum zic, nici nu doamnelor măcar. Asta cred că s-ar preta la defecte, mai curând). Nu în ultimul rând, îmi plac bărbații puternici, iar aici nu căutați vreun „Superman” sau kilograme de mușchi – uneori insistența, perseverența sau reușitele pot spune mult mai multe despre puterea unui bărbat. Ei și ca să nu mă opresc doar la suflet, recunosc, sunt nițel discriminatorie, dar mie îmi plac bărbații bruneți – cred că alegerea mea de viață vorbește de la sine.

Cel mai mult mă deranjează bădărănia, prostia, copilărismele exagerate. Acestea ar fi, probabil, în topul unui bărbat cu care n-aș vrea să am de-a face. Desigur, nu-mi plac bărbații neîngrijiți – ei sunt, fie oglinda unor mame care nu i-a crescut suficient de bine la acest capitol, fie imaginea unor soții neglijente”.

vezi mai mult vezi mai puţin

10

#făUnBineȚării pe #30noiembrie

19 noiembrie 2014 | 88 afisări | 0 comentarii

Dragi prieteni internauți, familia Darie are un mesaj video pentru voi. Vom ieși la vot pe 30 noiembrie și vom alege un viitor european, un viitor frumos pentru familiile și copiii noștri, cu educație de calitate, cu drumuri bune, cu părinți acasă și cu multe oportunități și uși pe care doar Europa poate să ni le deschidă.

Dragi prieteni internauți, familia Darie are un mesaj video pentru voi. Vom ieși la vot pe 30 noiembrie și vom alege un viitor european, un viitor frumos pentru familiile și copiii noștri, cu educație de calitate, cu drumuri bune, cu părinți acasă și cu multe oportunități și uși pe care doar Europa poate să ni le deschidă.

#făUnBineȚării pe #30noiembrie este o acțiune în care mai multă lume frumoasă va avea câte un mesaj de mobilizare la vot. Urmați-ne exemplul, faceți la fel!

 

vezi mai mult vezi mai puţin

placinta cirese

10 chestii faine care ne aduc aminte de copilărie

19 noiembrie 2014 | 165 afisări | 0 comentarii

Precis că aveți și voi așa ceva, dar nu vă dați seama. Unii le numesc tabieturi, alții preferințe trăsnite… Unii le zic „zdviguri”, iar alții privesc la ele tare ciudat. Dar nouă ni-i de-a dreptul paralel – ne place să facem sau mâncăm asta, anume pentru că astfel ne mai simțim o dată copii. Iată lista mea:

Precis că aveți și voi așa ceva, dar nu vă dați seama. Unii le numesc tabieturi, alții preferințe trăsnite… Unii le zic „zdviguri”, iar alții privesc la ele tare ciudat. Dar nouă ni-i de-a dreptul paralel – ne place să facem sau mâncăm asta, anume pentru că astfel ne mai simțim o dată copii. Iată lista mea:

1. Macaroane cu zahăr – asta e bombă alimentară, eu știu – aluat dulce. Dar așa-i de bun și așa de mult îmi aduce aminte de copilărie. Renunțam la sos, la pește, la carene, la tot, numai pentru câteva linguri de paste cu zahăr

;)

2. Pasta de dinți COLGATE – gustul tubului mare anti carie este exact gustul pastei de dinți din copilărie, cea cu care ne rodeam măselele la ulucul cel lung și verde de la Poienița Veselă.

;)

3. Pâine cu apă și zahăr. Cine n-a mâncat, mult a pierdut în viață… Era desertul salvator din orice criză de dulciuri. La fel ca și Bomboanele din Zahăr făcute pe tigaie

;)

4. Carne moale – asta-i cea mai fragedă dintre preferințele mele culinare. Ceream „carne moale”, însemnând slănină, pe când aveam 2-3 ani. Acum tre să fiu FOARTE motivată ca să mănânc asta

:)

5. Plăcinta cu vișine. Este și acum slăbiciunea mea, în general vișinele și macul mă cuceresc chiar dacă sunt și la dietă (lucru foarte rar întâlnit). Adevărul e că în copilărie plăcinta cu vișine sau cu cireșe era coaptă de bunica pe vatra cuptorului din bucătăria de vară. Nu avea zahăr pudră pe ea, că nici nu reușea să-l pună, iar sucul fructelor, prelins pe tavă și întărit erau bomboanele noastre naturale.

:p

6. Corasla. Poate prin alte părți se numește altfel, însă la noi turta moale care se face din primul lapte al văcuței, după ce are vițel așa se numește. Mai bine ca mama nimeni n-o gătește, deși se pare că ingredientele sunt aceleași. Mai am ocazia să gust asemenea bunătăți cam o dată pe an, iar sucul prelins până la coate din hrinca de coraslă este tot farmecul copilăriei dulci.

;)

7. Samacatul. Voi cum îi ziceați transportului făcut din bețele de acasă cu rulmenți de tractor (potșâvniși)? Noi așa. Mult am trudit până eu cu sora am reușit să avem unul, care, în scurt timp ne-a fost furat de după poartă. Un vecin din mahala, însă, avea cel mai lung samacat din tot satul cred – cu 12 locuri. Pentru că eram cea mai mică mă așezau în el sau prima, sau ultima. Un semn la mână și acum îmi amintește de recordul samacatului vecinului nostru. :’(

8. Pantofii cu toc ai mamei. Sandalele, de fapt – astea erau mai înalte și erau preferatele noastre. O fată care-mi zice că nu le-a încercat pe ale mamei sale niciodată, pe cuvânt că n-o cred. Favoritele mele erau cele albe (îngălbenite deja de vreme) ale mamei pe când fusese mireasă. Acum tocurile mamei devin mai joase, până la talpă plată și tot mai comode… Apropo, mama și rochia de mireasă o mai are. Ca tradiție, le păstrez și eu

;)

9. Turte-n apă. Dacă n-ați mâncat așa ceva niciodată, n-ați avut bunici ingenioase! Mâncarea consta în turte simple din făină, în care bunica scăpa și câte un ou, tăiate late de două degete și lungi cam de o palmă. Erau un fel de spaghetti tagliatelli ale zilelor noastre, servite pe atunci cu brânză de ori și foarte savuroase. Se mâncau dintr-o singură farfurie, mare-mare și înaltă – așa erau mult mai gustoase. :v

10. Cimitirul din sat. Am locuit la distanță de o casă și un drum de cimitirul satului și toată copilăria noastră s-a petrecut acolo. Am rupt multe fuste, am aninat mulți pantaloni sărind gardul de zeci de ori pe zi (când am mai crescut nici nu-l mai atingeam deja, săream din doi pași), în schimb amintirile legate de serile mahalalei acolo sunt fantastice. Acum dacă mă rugați să trec pe la miez de noapte măcar pe lângă gard, risc să mă ia fiorii, atunci ne ascundeam sub coroanele mortuare de pe cele mai proaspete morminte, în jocul de-a mijatca. Iaca așa!

 

vezi mai mult vezi mai puţin