Nu am fost convinsă nici de mama, nici de marile companii producătoare de lapte formulă pentru copii, nici de internet sau altcineva – ȘTIAM sigur, chiar înainte să devin mamă, că voi face orice pentru a-mi alăpta copilul!

Asta am și făcut, și sunt sigură că nu există o mamă care, dacă a încercat cu adevărat și și-a dorit foarte mult să alăpteze nu i-a reușit acest lucru… poate că excepțiile ar fi de ordinul unităților la sute de femei. Nu cred că nu ați reușit, nu vă cred că vă gâdilă și că nu suportați, și mai mult: NU vă cred că aveți dureri, inflamații, că vă doare pentru că aveți o rană sau alte probleme – NU VĂ CRED!

Fiecare mamă care a încercat să alăpteze și i-a reușit are o istorie aparte, aventuri diverse, peripeții dintre cele mai neobișnuite și foarte multe de spus viitoarelor mame sau celor care sunt deschise să mai audă o experiență. Nu mi-a fost ușor nici mie, însă mi-am dorit foarte mult pentru copilul meu sănătate, imunitate, confort psihologic și toate câte mai poate aduce cu sine laptele matern.

Problemele mameloanelor mici, ale celor crăpate, răni, inflamații, stors, dietă, durere, lacrimi… prin toate am trecut! În prima lună de viață a copilului meu alăptatul era mai curând un coșmar, decât o plăcere – însă de fiecare dată mă gândeam doar la el și la sănătatea lui de viitor. Nu am cedat pentru că știam sigur – un aliment mai bun decât laptele matern nu poate exista pentru un bebeluș în primele luni de viață!

După perioada de obișnuință, adică pe la vreo 3-4 luni, alăptatul devine marea plăcere. Savurezi fiecare moment din masa micuțului tău la sân ca pe ultimul și liniștea pe care o primești, calmitatea ce te înconjoară este incomparabilă! Sunt mândră de mine pentru acest lucru și cred că așa ar putea spune orice mamă care și-a alăptat bebelușul. Asta nu înseamnă că le voi acuza pe acelea care, din varii motive, medicale, serioase, nu au putut să-și bucure odraslele cu lapte de mamă. Poate la al doilea, nici la al treilea nu e târziu…

;)

Contrar părerilor radicaliste și a unor medici care încurajează alăptatul cât mai mult, eu nu am ținut cont de asta. Primul motiv a fost cel de sănătate proprie, iar explicația am găsit-o tot la medici, care mi-au zis foarte clar că după 6 luni, laptele matern nu mai are acele proprietăți pe care le oferă copilului în primele luni de viață. Dincolo de toate, i-am oferit sân copilului meu un an și nu regret cu nimic vreo decizie luată în acest proces. Le recomand și acum mamelor să încheie alăptarea până la un an și două luni, un an și trei luni, atunci când copilul deja devine conștient, ține minte, iar acest proces nu-i mai aduce sănătate. Cunosc toate argumentele pe care le aduc mamele referitoare la confortul psihologic și pe cele care le aduc medicii, referitoare la capacitatea de comunicare a copilului, însă eu rămân la părerea mea.

Dragi mame, NU vă cred că nu ați putut alăpta copilul! Nu ați dorit suficient de mult sau nu ați încercat suficient de bine. Vă încurajez, deci, să le oferiți copiilor voștri sănătatea pe care doar mama poate să le-o dea, liniștea pe care doar sânul mamei poate să le-o ofere, laptele matern – care nu poate fi înlocuit cu nimic!