Îmi amintesc și acum de bunica. Știa la toată viața ei vreo 2 sau 3 cintece. Unul de-al lui Sulac, altul de la școală

– n-o să vă vină să credeți – Trei culori cunosc pe lume – și al treilea zicea că l-a auzit încă de la tatăl ei – Să-mi cânți cobzar bătrân ceva. Mă gândeam – oare voi avea și eu un cântec în generația mea care să-l cânte nepoții la fel precum bunica “Să-mi cânți cobzar…”??? Am căutat mult să găsesc o piesă relevantă în muzica autohtonă, frumoasă, care merge direct la suflet, potrivită pentru a o cânta și la bucurie, și la durere, și dimineața, și seara… nu găseam.

Am descoperit acest cântec luni, atunci când copilul meu, dormind în brațe, auzind primele acorduri cântate live de Corina Țepeș, a zâmbit prin somn. Acesta este “Să-mi cânți cobzar…” –ul tenereții mele, pe care îl voi cânta fiului meu, nepoților, la petreceri de familie și la bucătărie – Dorul lunii. Super piesă! Superb videoclip! Super lună! Superbă Corina! Admirați.