“Să-mi cânți cobzar…” –ul tenereții noastre

23 mai 2012 | 452 afisări | 1 comentariu

Îmi amintesc și acum de bunica. Știa la toată viața ei vreo 2 sau 3 cintece. Unul de-al lui Sulac, altul de la școală

Îmi amintesc și acum de bunica. Știa la toată viața ei vreo 2 sau 3 cintece. Unul de-al lui Sulac, altul de la școală

– n-o să vă vină să credeți – Trei culori cunosc pe lume – și al treilea zicea că l-a auzit încă de la tatăl ei – Să-mi cânți cobzar bătrân ceva. Mă gândeam – oare voi avea și eu un cântec în generația mea care să-l cânte nepoții la fel precum bunica “Să-mi cânți cobzar…”??? Am căutat mult să găsesc o piesă relevantă în muzica autohtonă, frumoasă, care merge direct la suflet, potrivită pentru a o cânta și la bucurie, și la durere, și dimineața, și seara… nu găseam.

Am descoperit acest cântec luni, atunci când copilul meu, dormind în brațe, auzind primele acorduri cântate live de Corina Țepeș, a zâmbit prin somn. Acesta este “Să-mi cânți cobzar…” –ul tenereții mele, pe care îl voi cânta fiului meu, nepoților, la petreceri de familie și la bucătărie – Dorul lunii. Super piesă! Superb videoclip! Super lună! Superbă Corina! Admirați.

12 October 2012 13:42 Olga spune: Iti multumesc, Nadia! Din pacate abia acum am descoperit melodia, dar este incantatoare intr-adevar!

vezi mai mult vezi mai puţin

Cu mâinile-n șolduri

11 mai 2012 | 304 afisări | 0 comentarii

Ne-am obișnuit să tot vedem la televizor, pe copertele revistelor cu fițe, la piață și pe stradă madame și cuconițe cu mâinile-n șolduri.

Ne-am obișnuit să tot vedem la televizor, pe copertele revistelor cu fițe, la piață și pe stradă madame și cuconițe cu mâinile-n șolduri.

Pozând, mirându-se sau enervându-se, acestea nu uită niciodată să-și afișeze mâinile-n șolduri, de parcă nu ar avea ce face cu ele sau alte poziții pentru celebrele poze de copertă nu mai sunt. Ori imaginația noastră, de rând cu a fotografilor, e dusă naibii, ori suntem dincale-afară de chitiți și de mândri că această poziție ne caracterizează cel mai bine ca și națiune.

Devine o prea deranjantă obișnuință, pe care, însă, n-o s-o vezi la televiziunile de peste hotare ori pe alte coperte de reviste cu nume străine. De fapt mâinile-n șolduri sunt viața noastră – poza noastră de popor! Așa ne-a făcut mama, pesemne. Cu mâinile-n șolduri. Așteptând să vină cineva să ne aucă de toate, să ne facă curat în țară, pe palier, să ne rezolve problemele…, iar noi să stăm cu mâinile-n șolduri și să criticăm tot ce se face, pe toți care fac ceva, să ne dăm cu părerea.

Dacă nu ne suflecăm mânecile ca să ne punem pe treabă, așa vom și muri – cu mâinile-n șolduri! Ah, da! Și cu un picior ușor înainte și poziționat pe diagonală…

Poftim și un cântec drept imn pentru o asemenea poziție, e cu versuri, deci – îl puteți învăța pe de rost:

vezi mai mult vezi mai puţin