Lumea așteaptă să scriu despre maternitate, însă noul statut nu mă lasă uneori nici să mă uit în oglindă. Ei bine, printre un scutec schimbat și un alăptat – poftim o povestioară despre cât e de interesant să naști în Modova – țara fără mănuși sterile în sala de naștere și despre cât de frumos este să te simți dătătoare de viață, bucurie și speranță!

Toată lumea mă întreba și mă întreabă cum a fost nașterea… Întrebați-mă cum a fost travaliul – acesta este mult mai greu decât nașterea – mai ales că a durat peste 24 de ore. Un mare noroc pe mine și un mare mulțumesc soțului meu care a fost mereu alaturi de mine, pe tot parcursul travaliului și, inclusiv la naștere – fără el nu știu ce aș fi făcut, nu știu cum m-aș fi descurcat. Luați-vă soțul, sora, mama sau cea mai bună prietenă ca să vă fie alături în aceste momente, aveți nevoie într-adevăr de un umăr care să vă ajute, de o persoană care să vă sprijine și să vă încurajeze.

Am discutat înainte de naștere cu foarte multe mamici, am avut parte de cea mai apropiată experiență maternală în cazul surorii mele – eram pregătită și foarte pregătită de marele moment. Aveam o listă întreagă de lucruri pe care trebuia să le am la naștere cu mine. Am cumpărat totul – de la verde de briliant și până la fiecare ațișoară cu care a fost învelit bebelușul – totuși ceva mi-a lipsit. MĂNUȘI STERILE! Încă nu mi-am revenit din acest șoc – în una dintre cele mai dotate săli de naștere, în unul dintre cele mai bune spitaluri din Chișinău (din sistemul de sănătate public) nu erau elementar – MĂNUȘI STERILE! Vedeți bine, și pe acestea trebuia să mi le procur în prealabil, ori, dacă nu era noapte – cu siguranță îmi trimiteau soțul imediat la farmacie ca să cumpere.

Ca de obicei, Moldova trebuie să se diferențieze printre experiențele europene, normale, legate de maternitate. Ori, acolo în occident, un singur medic îți curează sarcina și îți primește nașterea copilului – la noi e anapoda. Policlinica, un medic particular bun (că doar în unul și mai ales de la policlinică nu poți avea încredere) care țin la evidență sarcina, un cu totul alt medic ce îtți primește sarcina. Din start sunt deja 3. Fericirea constă în a te cunoaște în prealabil cu medicul la care vei naște – dar pot fi și cazuri în care ajungi la el pur întâmplător. Mă întreb, oare are aceeași atitudine ca și în primul caz?

Nu știu cine și la cine strigă, cine pe cine înjură și poreclește, nu știu ce experiențe au avut alte mămici, însă personalul din maternitate este totuși ok. Cele care sunt încăpățânate și nerăbdătoare sunt viitoarele mămici. Pe lângă faptul că acestea au nevoie de o foarte bună pregătire în prealabil, anume pentru a rezista procesului de naștere și travaliului, văd foarte necesară prezența unui psiholog în maternitate. Decât ar veni 100 de medici, care mai de care să-ți vadă situația postnatală, starea ta morală este mult mai importantă – de ea însă, nu se îngrijește nimeni. Dacă ai noroc de apropiați care să te susțină (Mulțumesc Domnului că mi i-a dat) – ești o norocoasă…

Spre final despre marea bucurie, partea cea mai pozitivă a acestei experiențe. Însuși faptul de a deveni mămică – senzația extraordinară de a te simți dătătoare de viață, de bucurie, de emoții pozitive, de speranță, etc. Atunci când îți vezi și simți pruncușorul pe piept – uiți de toate, atunci împlinirea atinge cele mai înalte cote. Nu vă fie frică – e minunat să nu dormi nopțile, să legăni, să alăptezi, să ai grijă de un suflețel care crește și înflorește pe zi ce trece, care este parte din tine și prin care îți vezi viața realizată.

P.S. Ca să scriu mai des la acestă temă, am un plan mare. E și foarte necesară această schimbare, chit că blogul respectiv este o oglindă a vieții mele. Sper mult la o nouă categorie – Maternity.