Lista cu dorințe înainte de ziua ta

26 ianuarie 2012 | 301 afisări | 3 comentarii

Cu siguranță nu o dată ai fost în mare dilemă – ce cadou să iau? Fie unui prieten foarte apropiat, căruia i-ai daruit deja de toate, fie unui amic sau coleg, pe care mai puțin îl cunoști. Ce i s-ar potrivi de ziua lui? Ce cadou i-ar fi util pe moment? Ce așteaptă să primească? Ce l-ar surprinde?

Cu siguranță nu o dată ai fost în mare dilemă – ce cadou să iau? Fie unui prieten foarte apropiat, căruia i-ai daruit deja de toate, fie unui amic sau coleg, pe care mai puțin îl cunoști. Ce i s-ar potrivi de ziua lui? Ce cadou i-ar fi util pe moment? Ce așteaptă să primească? Ce l-ar surprinde?

E foarte greu să nimerești exact așa cum ți-ai dori. S-ar părea că nu vei fi deloc original dacă vei lua un cadou pe care și-l dorește, însă acest lucru este mult mai comod decât să te simți penibil ducând un dar care nici nu-i place, dar nici nu i-ar fi la nimic de folos. Mai e o problemă – rușinea sau incomoditatea moldoveanului de a spune ce vrea – aceasta de fapt este marea noastră problemă. Nu știm să ne evaluăm corect capacitățile, posibilitățile, meritele – nu știm ce vrem, sau ne este rușine să spunem.

Spre exemplu în Europa, dar și în SUA toată lumea, cu orice ocazie – nuntă, botez, zi de naștere, în calitate de educator sau profesor – face un Wishing list. Și toți se țin de el. Și toată lumea e mulțumită, și rata de fericire e în continuă creștere. Noi i-am zice un fel de scrisoare lui Moș Crăciun, doar că pentru unii mai devreme, pentru alții (mult) mai târziu – dorințe și trebuințe avem oricând, nu?

Lista cu dorințe este foarte binevenită și în calitate de proiect spre a fi realizat, plan pentru viitorul apropiat – o lună, 6 luni, 12 luni, etc. Te ajută mult mai bine să te organizezi, nu te trezești uitând veșnic ceva și îți amintești zilnic faptul că ai scopuri pentru care merită să depui eforturi esențiale.

Nu-ți fie frică să spui ce dorești, măcar o dată în an. Sau cel puțin să le sugerați apropiaților și prietenilor ce daruri te-ar face fericit. E atât de bine când toți se simt împliniți – și cei ce dăruiesc, și cei care primesc. Succes și La mulți ani!

21 July 2013 20:16 Jon spune: E superba! O idee fortae originala... n-am mai vazut nicaieri asa ceva. Mi-as face si eu una, daca as avea blanita la indemana. Trebuie sa jupoi vreo haina ceva :)) Sa o porti sanatoasa!

31 March 2012 14:43 Toto spune: Interesanta ar fi o lista a realizarilor nu a dorintelor..

10 February 2012 9:44 Marina spune: Nadia felicitari cu venirea pe lume a feciorasului vostru Ionel. Sa fiti sanatosi, norocosi, sa cresteti mari si sa va fereasca Domnul de toate relele. P.S. Cind ai timp mai scrie despre bebelus si despre functia ta noua in calitate de mamica :)

vezi mai mult vezi mai puţin

Vocile tinerilor

23 ianuarie 2012 | 267 afisări | 0 comentarii

Am căutat mult prin arhiva personală până am dat de pliantul care mi-a schimbat viața de adolescent. Niște poze pe care acum nu le-aș ține nici în coșul de gunoi din calculator, dar care au făcut înconjurul Moldovei și cred că nu s-au oprit nicidecum la graniță.

Am căutat mult prin arhiva personală până am dat de pliantul care mi-a schimbat viața de adolescent. Niște poze pe care acum nu le-aș ține nici în coșul de gunoi din calculator, dar care au făcut înconjurul Moldovei și cred că nu s-au oprit nicidecum la graniță.

Eram clasa a 7-a, aveam 14 ani și printr-o fericită coincidență am ajus să fac cursuri de RadioJurnalism la Centrul Media. Fără să-mi dau seama pentru cine și ce într-o bună zi am fost „pusă la zid” și rugată să fac zeci de duble spunând silabe. Cel care m-a tachinat în felul asta era chiar „deștept(at)ul” Sergiu Beznițchi – cu bucle rebele după urechi și imitându-mă exagerat de după aparatul foto.

Așa m-am produs eu și alți rebeli, cu care împărțim astăzi diverse bucăți de interese și prietenii, în câteva mii de exemplare. Sper că pentru Olesea și Vasile Galușca, Irina Tribusean, Dumitru Ciorici, Paula Enache, Sandu Coica, Simona Gronic și alții amintirile sunt la fel de frumoase ca și cele pe care am dorit să le trezesc prin aceste poze.

Mai e ceva foarte important! Tot în acel moment mi-am cunoscut și sortitul – doar că a durat vreo 5 ani până să ne regăsim cu adevărat

:)

Regăsiți-vă, bucurați-vă, vocea noastră a fost auzită…!

vezi mai mult vezi mai puţin

I love Eurovision

18 ianuarie 2012 | 138 afisări | 0 comentarii

Cam așa ar putea declara o buna parte dintre interpreții de la noi – cei care au năvălit în preselecția națională Eurovision, unii chiar cu mai multe melodii.

Cam așa ar putea declara o buna parte dintre interpreții de la noi – cei care au năvălit în preselecția națională Eurovision, unii chiar cu mai multe melodii. Bravo lor, bravo și începătorilor și mai bravi celor care au răbdarea să-i asculte pe fiecare în parte.

Recunosc că am făcut-o pe sărite, selectiv – nu mi-am infectat auzul chiar cu orice și chiar de la oricine. Mă bucur foarte mult că în acest an competiția este chiar una sănătoasă, dat fiind numărul mare de artiști grei și cu mare talent în muzică – iată de ce este și foarte greu pentru mine să fac o alegere și chiar un top a celor mai bune, spre exemplu 10 melodii. Las asta la discreția marilor specialiști și voi ține pumnii pentru cei care merita cu adevarat să ne reprezinte țara – ei știu cine sunt, pe rețele și în mod privat le-am declarat deja susținerea, like-urile și admirația.

Până una alta, zilele astea la piața am descoperit o prea-frumoasă pereche de șosete, pe care nu am rezistat să mi-o achiziționez pentru garderobă.

Modelul are ceva ani (deoarece acolo e drapelul Rusiei), însă este o chestie foarte nice și chiar trendy. Mi-a plăcut, recomand celora care își doresc cu adevărat succes în această competiție. Mult noroc!

vezi mai mult vezi mai puţin

Istoria unei genți

12 ianuarie 2012 | 601 afisări | 0 comentarii

Unul dintre cele mai importante accesorii pentru o femeie este geanta. Mică sau mare, asortată sau în contrast cu ținuta, aceasta dezvăluie adesea personalitatea unei femei și o ajută să se camufleze ori să iasă în evidență atunci când e cazul.

Unul dintre cele mai importante accesorii pentru o femeie este geanta. Mică sau mare, asortată sau în contrast cu ținuta, aceasta dezvăluie adesea personalitatea unei femei și o ajută să se camufleze ori să iasă în evidență atunci când e cazul.

Despre genți am să vă vorbesc. Nu despre cele care sunt în vogă în 2012, nu despre câte am și ce brand-uri sunt la modă, ci despre cum am descoperit eu gențile. Le-am conștientizat valoarea și importanța înca de mică, asemeni unei advărate domnișoare ce aveam să devin (fără falsă modestie). Și pentru că nu prea existau tot felul de gentuțe colorate în copilăria mea, sau poate erau – dar părinților numai de aste chițibușării nu le ardea, încercam încă de pe atunci să fiu la modă cu bani puțini și nițică imaginație.

Prima geantă pe care am avut-o o ciordeam (A fura (lucruri mărunte); a șterpeli) de la sor-mea. Era una mică, albă cu niscaiva desene roz, lucioasa. N-am idee de unde o aveam, însă ea, fiind mai mare, avea parte mult mai multă vreme de multrâvnitul accesoriu, așa că am căzut pe gânduri.

Așa am ajuns să-mi meșteresc prima geantă. Din ce credeți? Din cutie în formă dreptunghiulară de margarină marca VETO. Precis că ați uns din ăsta pe pâine în copilărie.

Aveam un cățeluș micuț din pluș – prima mea asemenea jucărie, pe care mama mi-a luat-o cu mare jind, pe vremea ceea a costat 7 lei – și anume acest cățel încăpea perfect în gentuța VETO. Două găurele laterale mi-au ajutat să agăț genții o coardă subțire și așa îmi plimbam eu cățelul (nu mă întrebați cum îl chema, nici până azi nu știu), ca o adevărată damă.

Cam incomod să o pun pe umăr, astfel că mi-am pus mintea la contribuție să caut o altă geantă, în care să-mi încapă și ațele, acul, foarfecele – folosite zilnic la confecționarea rochiilor pentru păpuși în timp ce pășteam mieii (la miei voi reveni pe larg într-o altă povestire). Din cutiile de carton de la praful de spălat folosit de mama era cel mai ușor să faci ceva – adică o geantă.

Tăiam partea din spate și marginile pănă la jumătate, iar partea din față o pliam ca să acopăr în formă de capac gentuța obținută. Coarda era ușor de prins, la fel de ușor precum o ploaie ne putea spulbera gentuța cât ai zice la o vârstă mică – burează. Dar nu ne întristam, era motiv în plus să meșterim o nouă geantă, deja nu din Tide, ci Bonux, Bingo, etc. Dacă praful mamei încă nu se terminase, alergam la o mătușă în mahala, și ea ne iubea atât de mult, că era gata să depoziteze praful rămas în cutia ei într-un simplu pachet, doar ca nepoatele să aibă gentuțe noi.

Și arătam ca niște adevărate lady, cu geantă mini pe umăr, cochete și discrete, împărțind soarta Cenușăresei atunci când ploaia venea.

În episodul următor a venit școala, ghiozdanul mare și bâcșit cu tot ce vrei și ce nu trebuie nu a reușit să înlocuiască pe deplin gentuța de dame ce o aveam. Mai cochetam cu ea… în timpul liber și vara… cu mieii. Nu mai țin minte pe la ce vârstă am avut parte de o geantă adevărată, de damă, însă pe cele din copilărie nu le poți înlocui cu nimic mai original, fiți de-acord… Mai recent m-am apucat din nou să-mi confecționez genți singură și cu originalitate… să vedeți că n-am uitat chiar de tot… Până la urmă fiecare neajuns își are multele sale ajunsuri, atuuri și beneficii…

vezi mai mult vezi mai puţin

Evaluarea 2011, planuri pentru 2012

3 ianuarie 2012 | 224 afisări | 0 comentarii

În primele zile din ianuarie, am evaluat activitatea mea din 2011 și mi-am propus câteva obiective pentru 2012. Iată principalele concluzii:

În primele zile din ianuarie, am evaluat activitatea mea din 2011 și mi-am propus câteva obiective pentru 2012. Iată principalele concluzii:

  • Am reușit să absolvesc cu brio cele două facultăți la care eram studentă (Limba și Literatura Franceză, Limba Germană și Arte Frumoase – Etnofolclor) și, fără a fi preconizat, am reușit să obțin și o bursă de studii la master (Relații Publice și Publicitate);
  • Am evoluat profesional și mi-am dus la bun sfârșit (sper cu succes, rămâne să le apreciați voi) proiectele radio și TV pe care le aveam, preluând și unul nou (iarăși un obiectiv netrasat la început de 2011);
  • Am realizat primele texte pentru piese, una dintre ele a fost premiată la Șlagărul Anului;
  • Am și câteva nereușite, asta ca să nu credeți că toate au mers chiar strună: cea mai mare cred că este ușoara neglijare a acestui blog, lucru care s-a simțit în acest an – sper foarte mult să recuperez acest lucru în 2012;
  • Toate realizările, inclusiv cea mai importantă, nu s-au facut fără jertfe: la sfârșit de an a trebuit să renunț pentru o perioadă totalmente la activitatea mea artistică în Crenguță de Iederă, TV Noroc și parțial la munca de la radio Noroc.

Ar mai fi și altele, însă nu sunt semnificative.

Deja am reușit să trasez și câteva obiective pentru anul ce vine.

  • Într-adevăr, îmi doresc să scriu mai mult pe blog, mai multe texte și mai calitative, dar și să-mi înnoiesc un pic căsuța mea virtuală;
  • Îmi mai doresc mult să țin pasul cu studiile mele și lecturile preconizate, dar și să-mi mențin prezența vocii pe unde herțiene cel puțin atât cât voi reuși să o fac pentru ascultători;
  • Dar cel mai mult îmi doresc sănătate – să fiu o mămică sănătoasă și să am un prunc sănătos. Să reușesc să-i ofer tot de ce va avea nevoie și să-l cresc demn de numele și neamul său. Acest din urmă scop va fi rescris ani buni de aici încolo și va fi neapărat susținut de multă dragoste și ajutor din partea lui tati.

Doamne, Ajută!

vezi mai mult vezi mai puţin