Ce bucurie sfântă !

30 aprilie 2011 | 139 afisări | 0 comentarii

Primavară dulce, Ne-ai venit frumos; Să cântăm cu toţii, A-nviat Hristos!


Primavară dulce,


Ne-ai venit frumos;


Să cântăm cu toţii,


A-nviat Hristos!


Nu ştiu dacă aceste versuri vă spun ceva… dacă nu, vă spun eu: sunt parte din cântecele pascale, un soi de folclor ce se cântă în preajma sărbătorilor de Paşti. De cum am venit la Ansamblul „Crenguţă de Iederă” de la Universitatea de Stat din Moldova am deprins câte o melodie pentru fiecare moment special din viaţa omului.


Luminarea şi curăţenia pe care o primeşti ascultând melodii Pascale este unică, lucru confirmat de cântările special alese de Doamna Folclorului Naţional – Maria Iliuţ. Vă propun, în toiul sărbătorilor de Paşti să urmăriţi 3 melodii pe care le-am interpretat alături de colegii mei şi de Maria Iliuţ la Emisiunea „Sare şi Piper” de la Jurnal TV.


P.S. : Ansamblul din care fac parte se numeşte „Crenguţă de Iederă”, însă denumirea dată secvenţei video de către cei de la Jurnal este alta. Am două variante: ori s-a greşit, ori este un compliment, dacă e cea din urmă – vă mulţumim frumos.



Pace şi linişte pe chipurile şi în sufletele voastre. O primăvară dulce!

vezi mai mult vezi mai puţin

www.co….u.l….md

30 aprilie 2011 | 245 afisări | 0 comentarii

Numeri pe degete  blog-urile şi site-urile personale ale vedetelor de la noi. Mai ales pe cele calitativ realizate şi având un conţinut bun.

Numeri pe degete  blog-urile şi site-urile personale ale vedetelor de la noi. Mai ales pe cele calitativ realizate şi având un conţinut bun.

Vreau să remarc în acest articol un site nou al unor nume deloc noi pe piaţa muzicală autohtonă: costiburlacu.md/corinatepes.md – pagina electronică a cuplului muzical şi de viaţă Costi Burlacu şi Corina Ţepeş.


Nu au stat în umbră până acum, noi nu ne-am silit să-i auzim; nu au aşteptat prea mult – au adunat mai mult; nu vor să se laude – vor să ne cânte şi pe internet dragostea lor, melodiile lor minunate; nu se ascund după paravane de securitate – sunt sinceri, sociabili şi foarte talentaţi. Sunt Costi Burlacu şi Corina Ţepeş.


Un site care mi-a atras atenţia prin simplitate şi originalitate. Nonculorile – alb şi negru oferă, de fapt, toată culoarea acestei pagini şi pun în valoare frumuseţea acestui cuplu artistic. Structurat foarte bine şi migălos, aşa arată costiburlacu.md, la fel precum a fost şi cariera lor artistică până la acest moment. În cazul acestei familii, toate au loc la timpul lor şi nicidecum prea devreme, ori prea târziu. Corinatepes.md a venit să marcheze o nouă treaptă în cariera lor, un nou început. Convinge-te şi tu, un nou site în muzica moldovenească ce poate fi apreciat ca stilat, bogat în conţinut, interesant – deci coo(u)l !


vezi mai mult vezi mai puţin

„Hai Moldova!” s-a meritat

19 aprilie 2011 | 73 afisări | 0 comentarii

Aplecări, flexiuni, mult mers pe jos, mult gunoi şi multă satisfacţie! De asta am avut parte sâmbătă la îndemnul “Hai, Moldova!”.

Aplecări, flexiuni, mult mers pe jos, mult gunoi şi multă satisfacţie! De asta am avut parte sâmbătă la îndemnul “Hai, Moldova!”. Am avut două invitaţii importante, însă cea mai convingătoare a fost “Hai, Moldova!”. Nu am ieşit să fac curat pentru că trebuia, ci pentru că-mi doresc o ţară curată ; nici pentru PR nu am ieşit ţi îi condamn vehement pe cei care au facut-o anume din acest motiv.

S-a strâns muuuuult gunoi, foarte mult. Nu contează câte zeci de tone – e foaaaaaarte mult ! Tot respectul pentru cei care au pornit ideea, pentru toată lumea care s-a implicat dezinteresat. Îmi doresc sincer ca astfel de acţiuni să nu mai fie necesare pentru Moldova şi totodată, îmi dau seama că într-un an este practic imposibil să schimbi mentalitatea oamenilor, iată de ce văd binevenită acţiunea „Hai Moldova!” şi în următorii ani.

vezi mai mult vezi mai puţin

„Cuciuc-cizarea”

14 aprilie 2011 | 293 afisări | 0 comentarii

Nu ştiu ce vă imaginaţi prin acest „verb”, inventat de mine, însă, credeţi-mă, îşi are perfect justificarea.

Nu ştiu ce vă imaginaţi prin acest „verb”, inventat de mine, însă, credeţi-mă, îşi are perfect justificarea. Cineva mă prevenea deja de careva reacţii de autoapărarea în urma unui asemenea material, însă vreau să vă previn că nu acesta este scopul meu. Vreau să înteleg de ce nu există mai multi cu numele Suruceanu, de ce nu avem trei interprete Ciobanu sau Triboi, şi de ce avem tocmai 4 cadre cu numele Cuciuc. Toată ziua, unde te-ai întoarce şi ce ai face dai de numele Cuciuc. În microbuz cântă Cuciuc, la TV e Cuciuc, la Radio e cerut într-una ba un Cuciuc, ba altul, ba amindoi, ba numai nevasta.
Eu mă „cuciuc-cizez”.
El se „cuciuc-cizează”.
Noi ne „cuciuc-cizăm”.
Voi vă „cuciuc-cizaţi”.


E adevărat că fiecare îşi lasă în muzică amprenta pe care şi-o doreşte drept feedback, însă unele amprente sunt prea de tot.
Îl ştie toată lumea pe Igor Cuciuc – băiat cu studii muzicale, cu ani buni de scenă, cu o voce foarte frumoasă şi cu multă inspiraţie şi forţă creatoare. Îl respect pentru toate acestea şi tai un pic in respectul meu din contul „habicilor” pe care le-a făcut de dragul „pieţei” (mă refer la 99 de cumătri, Domn Vasile, etc.). Anume aceastea au invadat difuzoarele şi imi deranjează urechea. Aş mai asculta cu plăcere o melodie veritabilă din folclor:



Nu-l ştie mai nimeni pe Adrian Cuciuc, un băieţaş din Dubăsarii Vechi, nu neg, cu o voce bună, însă cu un repertoriu de râsul găinilor. Mie îmi pare că, dacă vrei să intri pe bune în lumea muzicii trebuie să întruneşti nişte standarde: aranjament, linie melodică originală, calitatea textului… – dacă nu le ai – rămâi să cânţi la nunţi şi cumetrii în satele din preajmă. Nu-l ştie nimeni, însă ne este băgat cu de-a sila în urechi.



Veni rândul celor din urmă (sper că nu mai apare vre-un Cuciuc între timp că îmi dau demisia de la blog ) – Familia Cuciuc, Oleg şi Alina. Piesele lor îs frumuşele, vocile sunt bume, mia ales în duete, eeeei… da prezenţa scenică nu-i tocmai din cea mai plăcută. Fi-ţi de acord, scena cere frumuseţe, admiraţie, rigoare şi profesionalism. O piesă – două bune nu e destul ! Şi apoi, unde e familie sunt şi duete, şi solo-uri – adică un + trei în borşul „cuiuc-cizării”.
Nu trebuie să vă dau prea multe exemple:



Una peste alta, dacă lumea se încurcă şi cere Ion Cuciuc, în loc de Ion Paladi sau învers, apoi nu se va încurca în mai mulţi Cuciuc-i? În calitate de ascultător, ca să nu mă dau de ruşine că am devenit „cuciuc-cea” de tot, îi evit pe toţi şi prefer să ascult o melodie de Natalia Proca, spre exemplu.



vezi mai mult vezi mai puţin