vasile seicaru

Un concert care m-a adus până la lacrimi

24 aprilie 2010 | 49 afisări | 0 comentarii

  Omul cu chitaraNu am crezut niciodată să pot primi atâta energie şi plăcere din muzica unui om cu o chitară. «Omul cu chitara» a venit la Chişinău! L-am admirat la televizor toată copilăria, am gasit prin 2000, după lungi căutări o caseta cu cele mai frumoase melodii ale sale, pe care am invirtit-o de s-a ros pelicula şi de-am învăţat toate versurile pe de rost. Datorită acestui curs de folck şi de poezie a lui Adrian Păunescu, am reusit joi seara să căpii o dragă doamnă (foarte serioasă şi foarte zgârcită la aplauze) care nu ştiu prin ce miracol a ajuns la concert alături de mine.

 

Omul cu chitara

Nu am crezut niciodată să pot primi atâta energie şi plăcere din muzica unui om cu o chitară. «Omul cu chitara» a venit la Chişinău! L-am admirat la televizor toată copilăria, am gasit prin 2000, după lungi căutări o caseta cu cele mai frumoase melodii ale sale, pe care am invirtit-o de s-a ros pelicula şi de-am învăţat toate versurile pe de rost. Datorită acestui curs de folck şi de poezie a lui Adrian Păunescu, am reusit joi seara să căpii o dragă doamnă (foarte serioasă şi foarte zgârcită la aplauze) care nu ştiu prin ce miracol a ajuns la concert alături de mine.

«Astea Da Emotii, Astea Da Trairi, Astea Da Amintiri de tinut minte!» asa a declarat Vasile Şeicaru în plinul concertului de joi seara, de la Teatrul de Opera şi Balet. Aplauze neîncetate şi duete extraordinare cu publicul spectator, o primire foarte caldă şi strigat la bis de cîteva ori — ce poate fi mai frumos pentru un arist, energia caruia debordează, iar inima stă să iasă din piept de atîta fericire.

Un destin pe scenă, o viaţă trăită demn alături de admiratori şi braţ la braţ cu prietena fidelă — chitara. Am descoperit foarte mirată că cel mai mare folckist al românimii tuturor timpurilor e moldovean, s-a născut la Oancea! Ieşind de la spectacol am auzit pe cineva spunind: « Chiar nu am ştiut că m-am născut şi eu la câţiva kilometri de mahalaua lui Şeicaru». Interpretul a fost multumit cu flori, de la ai patriei feciori, cu o mostră din sârma ghimpată de la Prut şi mai ales cu fidelitatea publicului care îi fura versul din gură şi-i ţinea ritmul cu aplauze.

Am reascultat şi am fredonat cu multă plăcere «Aruncarea în valuri», «Antiprimavară» sau «Tango retoric»; am prins iubirii cireşe la urechi cântând «Dragostea, destin străvechi» şi am spus «La adio» într-un «Oraţ cu Floare de tei» la bis de trei ori…  http://www.youtube.com/watch?v=FjdjSnlNvp8

Mi-am luat energie cât pentru multă vreme înainte, am trăit şi am cântat cea mai curată muzică a firii — folckul şi am admirat un titan al scenei de trilul căruia nu te saturi niciodată — un concert care m-a înfiorat până la lacrimi.

Foto: http://slagartop.files.wordpress.com/2009/03/seicaru.jpg

vezi mai mult vezi mai puţin

Un zâmbet, Biciclete, teatru de păpuși și dulciuri pentru copiii de la Centrul de plasament temporar al minorilor din Bălţi

17 aprilie 2010 | 135 afisări | 0 comentarii

 Teatru de păpuși, biciclete, portocale și o mulțime de alte jucării. Acestea sunt cadourile primite de micuții de la Centrul de plasament temporar al minorilor din Bălţi, oferite în dar de către Alexandru Tănase, ministrul Justiției, care a vizitat la 8 aprilie instituția împreună cu soția și copiii. Cu un Baietzash   Am intercalat mai jos o ştire de la acest eveniment publicată pe UNIMEDIA cu gîndurile şi impresiile personale, cu trăirile şi emoţiile pe care doar aici le poţi trăi. Oaspeții au fost întîmpinați așa cum se cuvine, cu pîine și sare, de către cei mai măricei, care de emoții, au uitat poeziile. Prichindeii însă, nu au uitat să facă cu mîna domnului ministru și să-i sară în brațe.

 Teatru de păpuși, biciclete, portocale și o mulțime de alte jucării. Acestea sunt cadourile primite de micuții de la Centrul de plasament temporar al minorilor din Bălţi, oferite în dar de către Alexandru Tănase, ministrul Justiției, care a vizitat la 8 aprilie instituția împreună cu soția și copiii.

Cu un Baietzash

 

Am intercalat mai jos o ştire de la acest eveniment publicată pe UNIMEDIA cu gîndurile şi impresiile personale, cu trăirile şi emoţiile pe care doar aici le poţi trăi.

Oaspeții au fost întîmpinați așa cum se cuvine, cu pîine și sare, de către cei mai măricei, care de emoții, au uitat poeziile. Prichindeii însă, nu au uitat să facă cu mîna domnului ministru și să-i sară în brațe.

Alexandru Tănase a făcut cunoștință cu situația sălilor de clasă și a celor de tratament, dar și cu micuții care se află în plasament temporar sau permanent la acest centru, tutelat de Ministerul Justiției. Împreună cu colegii au reuţit să aducă o bucurie pe feţele acestor micuţi şi să le facă o surpriză în preajma sărbătorilor de Paşti.

“E perioada sărbătorilor de Paște și acum acești copii au nevoie de mai multă atenție, deoarece nu sunt în familiile lor și nu simt căldura sărbătorilor”, a declarat ministrul Tănase.

Dinu-Matei Tănase, fiul ministrului, a declarat că el și Simona, sora sa, au renunțat la mai multe jucării: “Am decis să le aducem copiiilor de aici, deoarece ei au mai multă nevoie de aceste jucării”.

Cu amicul meu de la Balti

Valeriu Slobodean, directorul instituției, a declarat că micuții de pănă la 10 ani sunt aduși din cadrul familiilor cu probleme sociale grave, în urma abandonului sau a neglijenței totale din partea părinților. Centrul mai găzduiește și copiii cu probleme de handicap psiho-locomotor sau cu întârzieri în dezvoltare. Pentru ei, la Centru activeaza cel mai bun chinetoterapeut din regiune și le stă la dispoziție o sală de aparate speciale pentru recuperare și fizioterapie, a mai precizat șeful instituției.

O atmosferă pe care nu te aștepți să o găsești, caldă, familială, prietenoasă, aici fiecare educatoare este mama, iar fiecare bărbat – tata. Grupa de copii pînă la un an este cea mai numeroasă – cam 15 micuți, toți cu ochișorii mășcați, curioși și foarte senini. Cei mai măricei, de 2-3 ani au fost ce mai gălăgioşi, dar şi cei mai inventivi – ca sa le stea bine şi-au pus cîciuliţe ale păpuşilor.

Mă bucur enorm că am reuşit să îi văd pe aceşti copii minunaţi, să le luminez chipul şi să mă umplu de energia ochişorilor zglobii. Parcă vrei pe toţi să-i iai acasă şi să le daruieşti tot ce le lipseşte într-un internat. Mi-am propus să revin într-un astfel de centru măcar o dată pe an. Este o terapie minunată pentru suflet. V-o recomand ;) !

Sursa: UNIMEDIA

Foto: Privesc.eu

Selectie, redactare: Moi

tags: , ,

vezi mai mult vezi mai puţin

În atenţia Partidului liberal democrat din Moldova: Copiii trebuie susţinuţi şi stimulaţi

17 aprilie 2010 | 413 afisări | 2 comentarii

PRO Verde Câteva săptămâni în urmă am descoperit un ziar şcolar într-un Liceu din capitală. Poezioare, mici reportaje, materiale ale unor jurnalişti începători… ce mai vorbă lungă, ziarul este foarte bine realizat şi tipărit pe foaie calitativă color. Lucrul care mi-a atras atenţia dintr-o dată şi care dă tonul revistei este culoarea şi denumirea publicaţiei – foarte originlă şi foarte electoral – mirositoare: „Pro Verde”. Aţi putea spune că aberez, dar mă întreb deodată, de ce nu „Pro galben”, „Pro albastru” sau „Pro orange”?

PRO Verde

Câteva săptămâni în urmă am descoperit un ziar şcolar într-un Liceu din capitală. Poezioare, mici reportaje, materiale ale unor jurnalişti începători… ce mai vorbă lungă, ziarul este foarte bine realizat şi tipărit pe foaie calitativă color. Lucrul care mi-a atras atenţia dintr-o dată şi care dă tonul revistei este culoarea şi denumirea publicaţiei – foarte originlă şi foarte electoral – mirositoare: „Pro Verde”. Aţi putea spune că aberez, dar mă întreb deodată, de ce nu „Pro galben”, „Pro albastru” sau „Pro orange”?

Ori copii sunt tare ingenioşi, ori eu sunt prea dusă cu… mintea spre politică. M-am ogoit o leacă şi mi-am zis: „Poate copiii sunt ecologişti” – Nici pomină de mediu ambiant sau ecologie pe acolo. Am gasit doar o explicaţie, care e mai mult pretenţioasa decât logică: emblema intituţiei este verde şi site-ul oficial al liceului deasemenea.

PRO Verde

Oricum bravo copiilor pentru originalitate, inventivitate şi discreţie. PLDM-ul are în Liceul „Ion Creangă” un susţinător adevărat şi sincer. Dacă ar mai veni şi reforma micşorării cenzului de vârstă pentru vot (de la 18 ani la 16 ani), atunci cu siguranţă succesul va fi de partea lor.

Salut iniţiativele tinerilor jurnalişti şi încercăm să le susţinem împreună cu Centrul Tânărului Jurnalist din Moldova. În ultimii 3 ani numărul publicaţiilor pentru tineri şi a ziarelor şcolare din republică a scăzut simţitor. Iata de ce orice iniţiativă „democratică şi liberală” trebuie încurajată. Ajutaţi-i, stimaţi politicieni şi pe aceşti copii!

Interior... tot verde

17 April 2010 15:21 afanasienadia spune: Intr-adevar. Mie mi-a placut ideea. Tare originala. Cred ca trebuie sa atragem mai multe fonduri europene pentru tineret, altfel ii vom pierde pe cei mai buni si va ramine tara pustie. Cred ca Ministerul Tineretului va actiona cum se poate mai bine. Asteptam rezultate!

17 April 2010 15:12 dana vidaicu spune: Intradevar este foarte important sa se suntina orice initiativa frumoasa a tinerilor mai ales cea care tine de libera exprimare, dar cum sa faca politicienii sa sustina asta. Vad ca ai cerut politicienilor sa sustina copii - dar cum....sa le de bani- asta ar fi deja o imixiune clara in inpartialitatea copiilor....doar sa mareasca bugetul de stat pentru initiativele tinerilor- dar de unde bani? Poate tu Nadia ai o ideea reala ce ar trebuie sa faca politicienii pentru copii care scriu poezii sau articole pentru un ziar scolar. Apropo de culoarea verde- probabil ca nu este nici un indemn electoral- asta este intradeavar culoarea liceului- forma scolara este de culoare verde, emblema si si-tul, asa cum ai spus si tu, sunt tot de culoare verde:)) Uite asta este probabil toata filosofia culorilor alese de partide: lumea incepe sa vada in tot o culoare su alta a unui partid sau altul !;))

vezi mai mult vezi mai puţin

rasarit

Răsărit în Sulina

6 aprilie 2010 | 96 afisări | 0 comentarii

După ce iubitul a trecut într-o nouă eră a tehnologiilor, cărora pe la noi le zice „mere”, m-am făcut şi eu cu… calculator. Slavă Domnului şi amicilor care mai trag pe acasă măcar de sărbători! Încă nu am simţit prea multe avantaje din chestia asta, mai mult inconvenienţe, de genul: „Nu am internet!”, „Dă şi mie o ţâră de modem” şi tot aşa într-un cântec. Totuşi am început să navighez măcar prin calculator, dacă prin Internet nu e posibil şi îmi găsesc, uşor-uşor cîte-o amintire, două, rătăcite printr-un ungher şi dosite bine ca să nu le găseasca slăvita tastă DELETE. Iata una dintre amintiri, o amintire pe care o traiesc până azi şi cu care sunt pe cale să mă leg pentru toată viaţa. Sper să vă daţi seama despre ce vorbesc, dacă nu, vă poftesc măcar să savuraţi din soarele senin al sufletului meu: “E ceaţă… Rasarit O ceaţă densă a coborât peste toată Sulina de parcă ar vrea să ascundă de ochii răi ai lumii toată această minunăţie. Vacarmul nopţii s-a potolit lăsând loc liniştii şi strigătelor aievea ale pescăruşilor, ce-şi caută disperate perechea. Toată natura Deltei zace într-o tihnă candidă şi doar Farul, ca un Dumnezeu Atotputernic deasupra acestui colţ de eden, străluceşte nedesluşit prin firele de ceaţă. E o armonie în văzduh, de parcă orizontul ar face logodnă cu marea în cea mai nedesluşită beznă. O muzică vie, un foşnet azuriu, un clinchet de umbre împlu văzduhul cu o boare de aer călduţ şi umed, ce a legat deja de secole o adevărată prietenie cu îndrăgostiţii. Un fel de poveste mirifică de la lume până la lume se adună într-un punct – Delta, pentru a face legătură spirituală a apelor românimii cu refugiul lor cast – Marea Neagră.

După ce iubitul a trecut într-o nouă eră a tehnologiilor, cărora pe la noi le zice „mere”, m-am făcut şi eu cu… calculator. Slavă Domnului şi amicilor care mai trag pe acasă măcar de sărbători! Încă nu am simţit prea multe avantaje din chestia asta, mai mult inconvenienţe, de genul: „Nu am internet!”, „Dă şi mie o ţâră de modem” şi tot aşa într-un cântec. Totuşi am început să navighez măcar prin calculator, dacă prin Internet nu e posibil şi îmi găsesc, uşor-uşor cîte-o amintire, două, rătăcite printr-un ungher şi dosite bine ca să nu le găseasca slăvita tastă DELETE. Iata una dintre amintiri, o amintire pe care o traiesc până azi şi cu care sunt pe cale să mă leg pentru toată viaţa. Sper să vă daţi seama despre ce vorbesc, dacă nu, vă poftesc măcar să savuraţi din soarele senin al sufletului meu:

“E ceaţă…

Rasarit

O ceaţă densă a coborât peste toată Sulina de parcă ar vrea să ascundă de ochii răi ai lumii toată această minunăţie. Vacarmul nopţii s-a potolit lăsând loc liniştii şi strigătelor aievea ale pescăruşilor, ce-şi caută disperate perechea. Toată natura Deltei zace într-o tihnă candidă şi doar Farul, ca un Dumnezeu Atotputernic deasupra acestui colţ de eden, străluceşte nedesluşit prin firele de ceaţă.

E o armonie în văzduh, de parcă orizontul ar face logodnă cu marea în cea mai nedesluşită beznă. O muzică vie, un foşnet azuriu, un clinchet de umbre împlu văzduhul cu o boare de aer călduţ şi umed, ce a legat deja de secole o adevărată prietenie cu îndrăgostiţii. Un fel de poveste mirifică de la lume până la lume se adună într-un punct – Delta, pentru a face legătură spirituală a apelor românimii cu refugiul lor cast – Marea Neagră.

Nu ştiu dacă există o mai lungă, dar mai presus de toate, o mai minunată aşteptare decât cea răsăritului. Aici, în Sulina, soarele scrie istorie în fiecare dimineaţă şi semnează cu pecetea strălucirii sale de cum se iţeşte de printre valuri acordul de înviere al naturii. E un pact arhetipal între soare şi îndrăgostiţi. El nu trebuie să apară nici mai devreme, nici mai târziu decât în momentul de tăcere, pentru a umple cu suflu de bunătate şi de curăţenie tot muritorul.

Iata, iata...

Soarele Sulinei e un soare de pâine, rotund ca o minge arzândă şi desfăcând pe valuri o cărare de lumină ce duce spre infinit. Aşteptarea este rodul năzuinţei, al speranţei – o speranţă insuflată de mustul misterios al mării.

...a aparut

E deja mai lumină, şi această oază de claritate umple sufletele nerăbdătorilor de frumuseţe dumnezeiască. Colindul lui Dumnezeu pe pământ începe: din apa jucăuşă, se iţeşte un firicel de foc, clipind abia orizontul. Toată suflarea nisipului umple de ovaţii văzduhul curat şi aerul primeşte binecuvântarea regească proprie doar lui. Clipă cu clipă, atletul nostru divin câştigă distanţă şi intensitate, doar îl aşteaptă un maraton de-o zi şi are a colinda toată faleza. Multă fericire se citeşte pe chipurile spectatorilor acestui farmec, împlinirea lor sufletească concordând cu orele de nesomn şi speranţa unui drum mai scurt retour graţie sclipirii lui deasupra capului.

Sus, sus...

Curând, soarele umple marea cu raze una şi una, de parcă toată sarea Mării Negre ar fi ieşit la suprafaţă. Privirile contemplează, mintea percepe, sufletul şi inima se încarcă de o energie nemaisimţită, de puterea miraculoasă a luminii lui Dumnezeu, o lumină ce slăveşte frenetic marea întindere de apă a României.

"In fund, pe cer albastru, in zarea-ndepartata..."

Sărutul soarelui, primul sărut al soarelui, reînvie în suflet dorinţa vie de chemare a naturii către recunoştinţa facerii ei, ori Delta Dunării este una dintre puţinele minuni pe care natura le-a desăvârşit până la capăt. Un gram de feerie, de splendoare, de sacralitate, de virtute, de curăţenie, de beatitudine, de seninătate… – toate fac din acest rai pământesc o metropolă a sufletului, în care acesta se desfată în larga lui împlinire. Această taină a răsăritului vine din vechi străfunduri de lume, de ce răsare soarele în Sulina, pentru cine şi cum, rămânând a fi, totuşi, mistere nedezlegate ale acestei întinderi de rai.

Sora Soarelui

… Privesc în fiecare dimineaţă cel mai mirific soare de pe pământ, soarele tuturor, ce răsare din mare şi apune în Dunăre. Îmi pare că odată apus, Dunărea îl duce încet prin Deltă şi îl revarsă în mare pentru ca a doua zi, de cu zori, să-şi scoată năsucul ud din spuma valurilor şi să reînceapă acelaşi traseu. E cel mai luminos soare, cel mai scăldat de frumuseţe şi parfum. Mângâierea lui divină şi suavă mă îndeamnă la adânci visări spre nopţile senine când, momentul ieşirii soarelui din mare este aşteptat la fel de mult ca trupul unei frumoase sirene. Contemplu via lui chemare în largurile eternităţii ca o chemare spre reînviere şi reîmprospătare ori de câte ori mi-o va cere simţirea. Iar Sulina rămâne a fi locul de început şi de sfârşit al luminii din noi şi de deasupra capetelor noastre. În Sulina naşte şi apune cel mai minunat soare!

E ziuă… “.

Foto: Dumitru Ciorici

Selectie: Moi

tags: ,

vezi mai mult vezi mai puţin