ionel si lavi cu bunelul

Lăsăm buneii să își dădăcească nepoții – să le lăsăm timp și pentru ei

27 mai 2016 | 87 afisări | 0 comentarii

Am participat ieri, 26 mai, la emisiunea „Acasă Devreme” de la Jurnal TV, pentru a discuta despre implicarea buneilor în educația și îngrijirea nepoților. Am spus din start că noi avem parte mai puțin de timpul buneilor, însă atunci când ei intervin, noi ca părinți, savurăm acele ore sau zile petrecute de copiii noștri cu bunicii lor la maximum.

Am participat ieri, 26 mai, la emisiunea „Acasă Devreme” de la Jurnal TV, pentru a discuta despre implicarea buneilor în educația și îngrijirea nepoților. Am spus din start că noi avem parte mai puțin de timpul buneilor, însă atunci când ei intervin, noi ca părinți, savurăm acele ore sau zile petrecute de copiii noștri cu bunicii lor la maximum.

Vă invit să ascultați părerile bunicuți invitate în platou, a psihologului Cezara Dilevschi, care a marcat aspecte foarte importante la această temă, dar și părerile noastre de mămici, trecute deja prin experiența a 2 sau 3 copii.

Video: JurnalTV.md

Foto: Ionel și verișoara lui Lavinia cu bunicul Ion și mieluț

vezi mai mult vezi mai puţin

cirese

Țin minte când cireșele costau 1 leu

23 mai 2016 | 44 afisări | 0 comentarii

Țin minte vremurile când kilogramul de cireșe costa un leu. Aveam doi cireși identici în grădină, mari și doldora în fiecare an. Erau mășcate, cărnoase… din alea de care căutăm noi acum pe la piață.

Țin minte vremurile când kilogramul de cireșe costa un leu. Aveam doi cireși identici în grădină, mari și doldora în fiecare an. Erau mășcate, cărnoase… din alea de care căutăm noi acum pe la piață.

 

Unul dintre cireși era foarte aproape de depozitul cu fân, iar într-un an, câutând cireșe mai coapte pe acoperișul din ardezie, am aterizat jos până să gust cireșele. Erau vreo trei metri înălțime și noroc de cățelul peste care am căzut și care mi-a amortizat un pic căderea, că de altfel era mai rău…

Să trec la cireșe. Am cules într-un an câteva căldări de cireșe, cu coadă, frumos, așa cum le place chișinăuienilor, și am mers împreună cu o prietenă din mahala (și ea având vreo două căldări) să le vindem la piața de la Botanica. Eram în clasa a 6-a sau a 7-a, nu mai mult, însă microbuzul ne ducea și lua exact de lângă locul une preconizam să le vindem. Am vândul cireșele toate, cu 1-2 lei per kilogram și acasă am venit cu câteva zeci de lei. Erau însă bani munciți, în sudoarea frunții.

De atunci au trecut mai puțin de 20 de ani, vreo 15 cred, însă kilogramul de cireșe, din alea cărnoase, de care caută chișinăuienii, costă 20-25 de lei. Nu am văzut decât 2-3 comercianți la Piața Delfin de la Buiucani care să fi cules singuri cireșele. Vânzarea lor a devenit business mult prea profitabil, pentru deținătorii de tarabe stradale care merg la ora 5 și se aprovizionează de la bază, iar nouă ne spun că numai ce le-au cules (cireșele, căpșunile). Curios un lucru, au crescut oare în acești 15 ani salariile cetățenilor din Chișinău cu 20%? Miram-aș. Costul Kg-ului de cireșe însă a crescut!

vezi mai mult vezi mai puţin

avon 6

M-a găsit Primăvara! Nu credeam că mă va cuceri

17 februarie 2016 | 207 afisări | 0 comentarii

Nu îmi plac parfumurile florale. Sunt foarte pretențioasă în ceea ce privește mirosurile (mai ales după două sarcini) și nu am niciodată în casă mai mult de două parfumuri (asta și din raționamente financiare). Ei bine, acum am două parfumuri, și asta pentru că AVON, se pare că a aflat în secret, că aveam doar unul.

Nu îmi plac parfumurile florale. Sunt foarte pretențioasă în ceea ce privește mirosurile (mai ales după două sarcini) și nu am niciodată în casă mai mult de două parfumuri (asta și din raționamente financiare). Ei bine, acum am două parfumuri, și asta pentru că AVON, se pare că a aflat în secret, că aveam doar unul.

avon 8

Aroma DREAMS de la Avon m-a cucerit din prima. Nici prea puternică, nici prea pală, foarte feminină – la fel cum sunt și eu, gingașă, dar totuși cu iz de primăvară și cu personalitate. Asta se cere de la un parfum și asta a oferit DREAMS. Acum sticluța mea stă cuminte pe raft și mă mângâie cu aroma sa la ocazii speciale, sau în zilele când eu vreau să mă simt mai special (pentru că nu mă dau zilnic cu parfum, e iarăși un principiu).

Mulțumesc Avon pentru vise înaripate, împlinite și pentru plăcerea de a mă simți specială atunci când vreau! M-a găsit DREAMS by Avon, m-a găsit primăvara, parfumul care nu credeam că mă va cuceri.

P

Photo credits: Ples Ion Alexandru Photography

vezi mai mult vezi mai puţin

costum matineu

Dilema costumului de Matineu: Pitic albastru sau Pitic roșu!

22 decembrie 2015 | 40 afisări | 0 comentarii

Nu ne plac măștile, mai cu seamă în viața de zi cu zi, în viața socială și politică – preferăm sinceritatea dată pe față și autenticitatea, pentru că așa e firesc. Totuși, există momente când e bine să porți o mască: poate pentru a ascunde ceva (un cucui de exemplu), sau pentru a intra în pielea cuiva. La propriu sau la figurat, e greu să iei decizia de a purta o mască și de a o alege, mai cu seamă în al doilea caz.

Nu ne plac măștile, mai cu seamă în viața de zi cu zi, în viața socială și politică – preferăm sinceritatea dată pe față și autenticitatea, pentru că așa e firesc. Totuși, există momente când e bine să porți o mască: poate pentru a ascunde ceva (un cucui de exemplu), sau pentru a intra în pielea cuiva. La propriu sau la figurat, e greu să iei decizia de a purta o mască și de a o alege, mai cu seamă în al doilea caz.

Anul trecut, la primul matineu de la grădinița unde merge Ionuț, fiul mai mare, copiii (și părinții) au avut libertate în a alege ce mască să poarte la matineul de Crăciun. L-am întrebat de Ionel, care nu avea nici trei ani și el mi-a zis că vrea să fie Spider. Am umblat vreo 3 zile până am găsit un costum de Spider pentru vârsta lui, deși oricum era cam măricel. L-am procurat (era foarte ieftin, dar și de foarte proastă calitate) și copilul a fost încântat să fie cine a vrut să fie.

 

Anul acesta, pentru că sunt deja mai mari, Ionuț și colegii lui fac scenete, întră în roluri mai complicate și abordează personaje foarte diverse. Educatoarea ne anunță dăunăzi că odrasla noastră trebuie să fie Pitic. Ca să îl pregătim pentru serbare am decis să îi punem imagini video de la cea de anul trecut. Copilul ține una și bună că el tot Spider vrea să fie (ca alegătorul, nu schimbă partidul cu una cu două). Deci marea mea dilemă în două zile cate mai sunt pănă la matineu este să îl ocnving că el trebuie să fie Pitic. E ca și cum ai spune unui comunist că el trebuie să fie democrat – deși se pare că nu e tocmai atât de dificil.

 

Ieri i-am explicat de câteva ori de ce el trebuie să fie Pitic și că el va fi cel mai fain Pitic din grădiniță. I-am zis că îi dau cămașă națională și ce mai vrea el numai să îmbrace costumul cela. Acuma, vezi bine, îmi pune feciorul condiția: „Bine mamă, numai că eu voi fi doar un pitic roșu! Ai înțeles? Doar roșu!”. Și ce credeți, astăzi la vederea costumelor, copilul alege pe cel albastru. Ap să zici că nu-i din Republica Moldova!

 

Așteptăm dimineața de 24.12… deși oricum la carnavalul lor nu avem ce căuta.

vezi mai mult vezi mai puţin

taxi chisinau

Istoria unui taximetrist cu 7 probleme

13 august 2015 | 121 afisări | 0 comentarii

Astăzi m-a adus acasă un taximetrist cu mașina foarte neîngrijită. Asta e prima problemă a taxiurilor din Chișinău, iar eu de asta nu le las bacșiș, adică le dau 3-5 lei în plus doar dacă au mașina foarte curată și plăcut mirositoare, precizând pentru ce ofer un pic mai mult.

Astăzi m-a adus acasă un taximetrist cu mașina foarte neîngrijită. Asta e prima problemă a taxiurilor din Chișinău, iar eu de asta nu le las bacșiș, adică le dau 3-5 lei în plus doar dacă au mașina foarte curată și plăcut mirositoare, precizând pentru ce ofer un pic mai mult.
Parcase de cealaltă parte a drumului, m-a sunat și îmi sugera să traversez chiar acolo strada, deși aveam trecere de pietoni la 20 de metri. Cică el o să îmi zică când să traversez, iar eu sa trec încetișor, nu “izghit” – asta pe Ștefan cel Mare se întâmpla. I-am facut semn cu mâna că merg la trecerea de pietoni și s-a conformat.
Urcată în taxi i-am mulțumit pentru bunele intenții de a mă lua exact “de la prag” și i-am lămurit că mai am și un copil în brațe (în sling) iar lumea nu mă va înțelege dacă risc și cu viața lui, traversând hai-hui, pe unde îmi vine mie.
Pe drum m-a iscodit despre vârsta micuțului meu, spunându-mi că el tot are acasă doi mici: un băiat de 9 luni și altul de 1 an și 9 luni, care tare se mai bat de la jucării. Mi-a spus și că merge la volan cu cel mai mărișor, îl așează pe burta lui, iar viitorul taximetrist claxonează și își imită tatăl în toate. Curios, scuipă semințele tot așa de departe?
Și cel micuț, de 9 luni, este interesat de mașini, mi-a zis tăticul care nu avea mai milt de vreo 38-40 de ani, deși arăta mai rău. A înțeles-o prin faptul că, fiind la mama sa în brațe, se întinde și el către volan. Acum înțeleg de ce omul îmi deschidea portiera din față ca să mă așez, atunci când m-am apropiat de mașină.
Și mai avea cetățeanul o problemă cu cel micuț: cică l-a speriat un câine, iar acum trebuie să meargă cu el la mănăstire, că se trezește noaptea și plânge tare.
La final am aflat că de fapt este tată a 4 băieți și o fată – lucru mai rar întâlnit în zilele noastre! L-am felicitat și i-am dorit sănătate pentru copii, fiindu-mi milă de lecțiile de viață și securitate pe care se întâmplă să le primească de la tatăl lor.

vezi mai mult vezi mai puţin